Episodul trecut a fost primul pentru care am făcut un research minimal. Nu mi-a părut rău, dar speram să nu se repete. Singurul mod în care pot să scriu săptămânal este dacă scriu liber, flow of consciousness sau mai degrabă flow of unconsciousness. Nu am timp de research. Tot ce se întâmplă aici e mai mult un jurnal decât orice altceva.
M-au impresionat destul de mult arhetipurile feminine și, deși nu am intenționat să le iau prea în serios, am ajuns să le iau foarte în serios, pentru că mi-au adus o neașteptată claritate vizavi de mine și de femeile pe care le am aproape. Partea cu umbrele în special 👻
Și a mai fost ceva la care m-am gândit mai mult de o jumătate de oră - incidența arhetipurilor - scria și prin articole, dar am observat și la gagicile cu care am vorbit - lover, mother și maiden sunt cele mai răspândite și queen, sage, mystic, huntress mai puțin. Doar n-o să ai un sat în care jumătate de populație e mystic și o treime queen!
Which brings me la o întrebare mai veche pe care dacă îmi aduc aminte bine, și sunt slabe șanse să fie așa, mi-am formulat-o când am văzut pelicula Antz. Întrebarea este: Cât de mult semănăm cu furnicile? Dacă suntem și noi specializați biologic să fim queen, huntress, mother etc… și cu capul ăsta mare al nostru plin de parole, zile de naștere și nezile de naștere, numere de telefon și amintiri despre cum ne-au nedreptățit alții, am uitat? Oare ne naștem cu un scop? Cu un ceva la care suntem buni? Și de ce spanac am fi uitat? De ce e spanacul atât de underrated?
I dunno man… Sunt prea bine făcute arhetipurile alea. Deci eu cred că da, cred că suntem specializați și că am pierdut cheia de la sertarul cu specializări. Și apropo de man, mi se pare absolut normal să ne uităm și în oglinda arhetipurilor masculine. Concurez la Miss Segway pe Substack. Vote for me!
Surprize! Surprize!
Nu vreau să vă ridic speranțele, sigur sunt și biasată biologic, dar nu mi se pare că am găsit chestii prea interesante.
În primul rând, peste tot găsesc exprimarea: arhetipurile masculine mature. Ceea ce la femeii nu apărea pe nicăieri. Deci bărbații se arhetipează doar după ce se coc. Is there a pun here? O învățătură? Nu știu.
O dezamăgire și mai mare - sunt doar 4. Despre care mi-a fost mult mai greu să găsesc informații decât despre femei, unde era plin. Mai mult, cele 4 arhetipuri masculine nu sunt chiar opera lui Jung, ci o interpretare a unui psiholog jungian - Robert Moore - și a unui mitolog - Douglas Gillette - care au scris cartea King, Warrior, Magician, Lover: Rediscovering the Archetypes of the Mature Masculine, care se pare că e foarte cunoscută în rândul ascultătorilor lui Joe Rogan.
Ascultătoarele lui Eshter Perrel ar trebui să știe de cartea Goddesses in Everywoman de Jean Shinoda Bolen, care a cristalizat arhetipurile feminine de care am vorbit. Costă cam jumătate față de cartea cu arhetipuri masculine. #closethewagegap
Sunt dezamagită că nu le-a făcut Jung pe ambele. Comparăm mere cu pere. Dar decât nimic… Plus că am ajuns până aici…
Cele 4 arhetipuri masculine jungiene dupe Robert More și Douglas Gillette este (avem și quiz pentru ele):
The Lover archetype covers not just those who are open to erotic desire and romantic relationships, but also a general appreciation of life. According to Gillette and Moore, all true artists are in touch with the Lover. Men with access to Lover energy can enjoy the many pleasures of life – from great food and warm friendships to the magnificence of nature – in ways that others cannot. Lover energy should not be seen as superficial or selfish hedonism (as our present culture does), but as participation the mystical unity that underpins all of life. In other words, the man accessing the Lover is in touch with his surroundings in a way that lends meaning to the life of both himself and others.
Sursa: https://www.idrlabs.com
Mai multe pe www.artofmanliness.com
The Warrior - Men with healthy and mature Warrior energy protect themselves and their loved ones from threats. Gillette and Moore believed that the Warrior energy had fallen out of favor in modern Western societies due to its association with destruction and domination. They nonetheless held, however, that Warrior energy is a necessary part of mature masculinity, and that no man can realize his full potential without it. Far from being pushovers or bullies, men with healthy Warrior energy know when to set boundaries, how to make their needs and rights constructively known to others, and how to take a stand on behalf of those who cannot defend themselves.
Sursa: https://www.idrlabs.com/
Mai multe pe www.artofmanliness.com
The Magician - According to Gillette and Moore, the Magician is the archetype of thoughtfulness, reflection, awareness, and insight. It is the archetype found in ancient shamans and wizards as well as modern psychologists and scientists. Whenever the mature man uses his advanced knowledge, skills, and/or technology in the service of others, he can be said to embody the energy of the Magician. However, a man does not necessarily need to be a scientist or engineer to access Magician energy: Anyone who has skills or knowledge that may impress or aid others could be said to be in touch with the Magician.
Sursa: https://www.idrlabs.com/
Mai multe pe www.artofmanliness.com
The King - Men who have access to King energy lead lives characterized by order, stability, justice, and meaning. They can make major life decisions independently and are benevolent and creative. Furthermore, men with healthy King energy can be yielding, encouraging, and stern as the situation requires, with a constant ability to “bless” the younger people in their lives for the real achievements and qualities they have realized in themselves: The teacher commending one of his top students; the boss giving one of his most loyal employees a promotion; or the officer distinguishing one of the best soldiers in his regiment could all be said to channel the King energy. Sursa: https://www.idrlabs.com/
Mai multe pe www.artofmanliness.com
Quiz aici - 20 de întrebări, ia 3 minute, nu cere e-mail:
Parcă mai mergeau câteva: The Jester, The Sage, The Father???, The Man Baby…
Nu sunt deloc satisfăcută cu ce am găsit pe subiect, îmi cer scuze că mi-am pierdut timpul. E ok, să nu se mai întâmple.
🎥 #cevapeliculos
Într-o notă pozitivă, am reușit să mă uit la 4 episoade din The Last of Us #epehbo, după ce m-am chinuit o săptămână să trec de primul episod. Am încercat de 3 ori să îl văd. Am reușit a treia oară în timp ce mă uitam pe Pinterest pe telefon. Filmele cu zombie… not for me. Îmi plac utopiile, dar când văd un zombie (pe ecran) intru direct în REM. Singurul film cu zombie pe care l-am văzut a fost From Dusk till Dawn. I did it for the cinema.
Dar oare de ce am insistat să văd The Last of Us, laurolacii mei? Pentru că vreau și eu să îl iubesc pe Pedro Pascal și vreau și eu să văd episodul 3 ăla superb de minunat. Da, am auzit că se poate vedea separat, dar am dorit și contextul. A fost drăguț, cam 5% din Call Me by Your Name de cute. O să mă gândesc la el de câte ori mănânc căpșuni anul ăsta.
Deocamdată îl iubesc și mai mult pe Murray Bartlett (unul din personajele principale din celebrul episod 3), care a fost și managerul hotelului din prima serie a lui White Lotus. Ăla da film! Bine scris, cum îmi place mie să zic despre un film bine scris, bine produs, bine regizat, bine jucat, bine de tot.
Cu ocazia asta mi-am dat seama mai bine ce mi s-a părut extraordinar la White Lotus - multi-dimensionalitatea personajelor, că nu știu cum să îi zic altfel. Nu am văzut nicăieri personaje atât de… volumetrice. A reușit Mike White să ne arate o hologramă psihologică și cu bune și cu rele. Măi, eu nu cred că oamenii îți cunosc subtilitățile atât de bine cum a construit Mike White personajele din White Lotus. Filmul ăla nu a avut nici un personaj bun.
People, such funny persons!