Februarie 2008, Lamotești, Berceni
După 13 ani de serial (și uneori parallel, because YOLO) monogamy, sunt în sfârșit single and not ready to mingle de câteva săptămâni. Lucru de care un virus mutant nu a ținut cont și m-a trântit la pat. Comparativ cu covidul, că tot avem acest frame of reference comun, a fost ceva cel puțin la fel de neplăcut și periculos, iar eu nu fusesem avertizată de nimic că ar exista și astfel de viruși.
Timp de o săptămână m-am luptat să prind următoarea dimineață (fără exagerare) complet singură, în apartamentul meu nedecomandat, cu linoleu teal. Măcar era apartamentul meu. Frisoane, febră, dureri de mușchi, brain fog, the whole shbang, +bonus - ketchup în canoe după 2 zile. Mai aveam 1 absorbant, cu 1 mai mult decât prieteni.
Mi-am luat concediu medical toată săptămâna. E puțin probabil să fi luat vreo pastilă, pentru că nu aveam în casă. Era perioada în care eram nemuritoare. Vreo 20 de ani am luat 10 paracetamoale în total. Nu am ieșit nici până la magazin, nu știu ce am mâncat, nu am zis nimănui cum mă simt, pentru că nimeni nu a întrebat. Mă deplasam doar de la pat la baie și înapoi cu ajutorul pereților. Spoiler alert - am supraviețuit.
La o oră, într-una din zile, probabil joi, mi s-a deschis pe ecranul laptopului fereastra unei cunoștințe care m-a întrebat dacă îi dau voie să dea id-ul meu de yahoo messenger unui tip care i-l ceruse. Nu mi-a zis cine.
Tarantino Cut - 1 lună înainte, Brașov, Hotel Aro Palace, AdPrint, prima și penultima ediție, gala de premiere. În timp ce mă uitam după cineva cunoscut lângă care să stau, trec cu privirea peste fața unui tip care îmi părea extrem de cunoscută, dar pe care nu am reușit nicicum să o asociez cu vreun loc, persoană sau întâmplare. Senzația era cum îmi imaginez că simt amnezicii sau bolnavii de Alzheimer când văd un membru al familiei. Ceva extrem de familiar, dar despre care nu știu nimic.
Toată gala m-am întors să mă mai uit la el, în speranța că tetrisul memoriei se va ordona inteligibl. Dar nu. Am o memorie excelentă a fețelor, sigur îl cunoșteam. Probabil că îl știu din altă țară și d-aia confuzia, nu reușesc să îl asociez cu contextul, m-am gândit. Tot ce am putut să deduc a fost că probabil e un art director german. Așa că la final, când a trecut pe lângă mine l-am oprit și l-am întrebat:
- Hei! Are you a German Art Director?
- Nu, I am a Romanian Art Director.
- Îmi pari foarte cunoscut, eram sigură că ne știm de undeva. Scuze, mulțumesc, la revedere.
Am trecut peste moment, so much so încât nu mi s-a afișat ca opțiune pe lista tipilor care ar vrea să îmi dea BUZZZ. Mai ales că nu îl asociam cu niiiiimeni dintre oamenii pe care îi știam bine. Bine, ce listă? Că nu mi s-a afișat nimic, punct.
Înapoi în Lamotești - El era. Am fost impresionată că a ajuns la mine pe ecran. Nu știa cum mă cheamă, nu mi-a făcut poză, aia a fost toată conversația. Destinul, mi-am zis.
Am vorbit ore întregi câteva zile, cum se făcea pe mess pe vremea mea, maică. Și luni seara după job ne-am și văzut. Primul lucru pe care mi l-a zis, de parcă trebuia să și-l ia de pe conștiință, a fost:
- Sunt călugăr budist.
- Dar nu erai Romanian Art Director?
- Ba da, dar e voie.
Domnule iepure, unde ești? Intrasem pe o ușiță, mâncasem o prăjiturică, băusem dintr-o sticluță. A doua întâlnire a fost la 5 dimineața la Dojo-ul budist din București (pre-Dristor).
Și uite așa, pufuleții mei, am ajuns să meditez prima dată.
Meditație tip zazen, la perete, cu ochi întredeschiși. Indicația clasică - mintea ta e un cer senin, gândurile sunt ca niște nori, când vine unul, alungă-l, încearcă să păstrezi cerul senin.
Ce nori, tati? Ce vedeți mai jos este ce am văzut aproape o oră întreagă în timpul meditației. Cu ochii întredeschiși. Nu exagerez, nu e figură de stil. Maimuțica din capul meu era pă revelion non-stop.
Și după o oră de artificii la 6 dimineața!!!, toată ziua am fost plină de energie bună. Chiar intrasem pe o ușiță.
My 💼 for Meditation:
90% din gândurile noastre sunt absolut inutile (și repetitive). Erau și în Evul Mediu, dar acum, cu toată informația pe care o băgăm în noi, e de speriat. Procentul e apreciat de Eckhart Tolle într-un podcast. Nu mai știu care. Crezi sau nu crezi. Eu cred. Decât gânduri idioate și repetitive, nu mai bine nimic? Acel Nimic. Ba daaaa!
Pentru supraviețuirea noastră e mai important să fim atenți la ce ar putea să ne omoare decât la ce e okay (Negative Bias). Suntem proiectați (sau am evoluat așa, not really sure) să ne gândim la lucruri nasoale și 85% din ce gândim nasol nu se întâmplă niciodată. What a collosal waste of time (dacă nu trăiești în pădure)!
And that is why eu prefer să nu las maimuțica din capul meu la butoane. Mă antrenez să fiu dresor de maimuțică din 2008 și printre skill-urile cele mai utile pe care le puteam avea.
Pe lângă minimizarea gândurilor idioate, menționez un singur alt win major - dacă reușesc să păstrez cerul senin, simt legătura cu the bigger scheme of energy din care facem parte. And that is wholesome. De acolo îmi iau liniște, smerenie, inspirație și energie să scriu acest newletter. Glumeeeesc! (Parțial)
Stiluri de meditație (a personal selection)
Organizat, la dojo
Partea bună la meditatul în dojo e comunitatea - e mai ușor să meditezi cu alții care meditează. Pentru începători e excelent să primești instrucțiuni și feedback. Pentru că ești captiv acolo, meditezi mai serios. Te pune în mișcare (ca să ajungi acolo) și la final ai un sentiment mai plăcut, pentru că efortul a fost mai mare. Pe măsură ce avansezi, devine importantă relația cu un maestru. Prin Dojo poți să cunoști maeștri. Be nuts! Go to the dojo! Există sesiuni speciale de inițiere.
Făcând altceva - acțiuni simple și repetitive, ideal conștiente, cu intenția să păstrezi mintea cât mai liberă (poți să mergi și nervos)
mers
curat, spălat podele, vase
croșetat, cusut, tricotat
Meditație ghidată de capul tău
Ca să dresezi o maimuță, ai nevoie de antrenament zilnic. E mai bine 5 minute pe zi decât 30 la o săptămână.
Noroc cu night scrolling și algoritmii, căci așa am descoperit Balance - aplicația pe care am descărcat-o abuziv în telefoanele prietenilor și rudelor. E cel mai bun lucru pe care poți să îl faci cu telefonul!
Ce îmi place la Balance:
Programele sunt personalizate - te întreabă chestii, îți aduce aminte ce ai răspuns, te laudă, simți că vorbește cu tine
Planurile sunt foarte bine gândite în episoade (înveți să respiri, să vizualizezi, să îți scanezi corpul)
Are și module singles pentru nevoi punctuale/repetitive - dormit, midday reset, în cuplu, suport dacă vrei să controlezi o adicție, multe module singles
Se actualizează constant cu materiale noi
Design minimal plăcut
Sunete perfecte
Și cireașa de pe tortul rau vegan - Ofosu - Ofosu a devenit vocea dresorului maimuțicii mele. Chiar poți să alegi 5 minute în fiecare zi - care trec imediat - dar de ce să îl auzi doar atât pe Ofosu?
Și cel mai tare și mai tare e că e gratis 1 an. 1 an! Nu am niciun deal cu ei. Am plătit abonament pe viață după acel an. Am dat peste 700 de lei pentru o aplicație!!! My personal record. Cerasela e foarte cuminte și fericită:
GIVEAWAY! Ceva care era oricum gratis!
Micro-meditation
După ce deprinzi puțin skillul, poți să te oprești să faci o respirație conștientă oricând pe timpul zielei. Pauzele mici, dese și conștiente, cheia micilor succese.
Funny meditation
Ție cum îți place să meditezi? Please do share.
Aprilie 2023, Pieptănari
Îmi cer scuze dacă numele Cerasela a rănit sentimentele cuiva. Cerasela made me do it.
Plot twist la povestea cu budistul: ne cunoșteam! Mi-a zis mai târziu că făcuserăm cunoștință de 2 ori prin oraș. De fiecare dată m-am purtat de parcă nu îl mai văzusem niciodată, așa că a fost foarte surprins când i-am vorbit în engleză și n-a știut ce să zică a treia oară când era clar că nu îl ținusem minte (dar eu îl ținusem minte!). Deci poate că nu am o memorie așa bună a fețelor. Chiar și-așa, faptul că a trebuit să întreb cine e are ceva mistic. Nu fac asta cu toate fețele care mi se par cunoscute. Art director german, lol! Am fost împreună 3 luni. De când am început să ieșim împreună am început să am o alergie care nu trecea decât cu Claritin. Eu credeam că virusul ăla mi-a dat peste cap imunitatea. El glumea că am alergie la el. Well, după ce nu ne-am mai văzut, nu am mai avut acea alergie… Mă gândesc la relația cu el ca la relația cu cel mai mare ROI. Mulțumesc, L!
Temă pentru acasă: 5 minute pe zi cu Ofosu - primul plan din Balance.
🫶 Lăuricius
Muzica din Succession e jmekeră rău de tot. E singurul generic de serial la care nu dau skip.