#lageneral
Succession e unul dintre cele mai bine scrise seriale după gustul și #părereamea. E creat de Jesse Armstrong de la care mai am pe listă Four Lions, pe care prevăd că o să îl văd în viitorul foarte apropiat, ca să mai pansez sevrajul. A mai scris la Peep Show care mi-a plăcut mult și la Black Mirror, din care urmează să apară un sezon foarte de curând, de parcă nu trăim deja în Black Mirror de 3 ani.
Jesse e britanic și a conceput seria singur, dar a scris-o cu o echipă de scriitori. That writing room makes me 🤤🤤🤤
Ce mi-a plăcut la serial:
Subiectul - viața superbogaților și a tangenților lor
Personajele - mai mult decât acțiunea, pe mine m-a ținut în suspans dezvăluirea personajelor. Oare ce fațetă neașteptată a lui Logan/Kendall/Shiv/Roman/Tom/Greg etc mai descoperim episodul ăsta?
Infrastructura întâmplărilor - ce se întâmplă și cum se comportă fiecare personaj - asta mi s-a părut cea mai complexă parte dpdv creație - chiar sunt curioasă care a fost modul de lucru. Pe alocuri m-a și deranjat toată schemografia. De multe ori am simțit intenția de păcăleală - te facem să crezi asta, dar se întâmplă aaaaltfel, nu cum credeai tu. Mă enervează manipulările emoționale prea evidente și le-am simțit prea mult în primele episoade din sezonul 4. Dar am lăsaaaat de la mine. Looking back la seria 8, a fost o strategie de crescendo acolo. Primele 8 episoade au fost act-ul de încălzire, ca să bubuie mai intens finala. A funcționat.
Craftul dialogurilor - s-a simțit că au avut oameni dedicați pe one liners. 🫶🏽
“Greg, this is not f**king Charles Dickens World, okay? You don’t go around talking about principles. Man the f**k up!”
“You don’t hear much about syphilis these days. Very much the MySpace of STDs.”
“This is why you don’t hatch a plan with Connor, the first f***ing pancake.”
“The ‘Logan Roy School of Journalism’? What’s next, the ‘Jack The Ripper Women’s Health Clinic’?”
“You can’t make a Tomelette without breaking some Gregs.”
Jesse a scos scripturile la vânzare și au devenit bestsellers. Alo, Moș Crăciun!
#lapersonal
Personajele mele preferate au fost Roman și Greg, care au evoluat în direcții exact opuse față de pilot, spre delectarea persoanei mele.
Sociopatul de Roman e singurul dintre frați care are momente de umanitate, empatie și conexiune cu realitatea. Pare genul care ar putea ajunge să lucreze la
MegaTarget la bătrânețe.Greg se transformă într-o bestie corporatistă lipsită de empatie. Face bine să privești realitatea în ochi. Dacă doriți să revedeți, un rar moment (dacă nu chiar singurul) de demnitate din partea lui:
#lafinal
Nu m-am așteptat la nimic din ce s-a întâmplat în ultimul episod, deși deznodământul a fost cât se poate de realist și de bun simț. Deprimant de realist, dar sper eu o idee retrograd realismul ăsta.
Piața câștigă - GoJo și Matsson preiau Waystar, așa cum e natural, noua generație de afaceri și antreprenori o înghite pe cea veche. Nici cel mai încăpățânat filon nepotist nu rezistă în fața tăvălugului pieței.
Tom își păstrează jobul - meritocrația e un mit, funcțiile importante sunt ocupate de jucători care susțin sistemul - Terribly sad!
Shiv e scoasă din toate jocurile, deși e singura cu o minte de business dintre cei 4 frați. Aici am o reținere vizavi de realism. Poate sunt optimistă, dar prea de secolul 20 portretul ăsta. Cred că are legătură și cu faptul că researchul s-a făcut pe familii reale din niște vremuri puțin mai vechi, când femeile nu pupau putere directă, ci doar influență. Decizia ei finală e surprinzătoare și nu. Alege ca o femeie. Adică foarte bine. Alege să salveze Waystar de incompetența fraților ei, alege pace pentru familie, alege un job pentru tatăl copilului - Soooo fucking last century! Pare că alege emoțional, dar e cea mai corectă alegere. Am plâns la scena asta. Because I am a stupid woman.
Kendall rămâne cel mai mare loser. Doar în serialele britanice am văzut genul ăsta de personaje care dau cu cringe maxim. E dureros și să fii martorul eșecurilor lui pe toate planurile. Eșecuri amplificate artistic cu mici momente de speranță și reușită. Kendall e ca un urs dresat să facă un singur număr foarte bine și când e momentul să intre în scenă, circul lui se desființează. Iar el nu știe să facă nimic altceva. Soooo sad!
Roman e complet instabil. Trece de la momente în care se pierde din nimic la momente de luciditate profundă: ”We are bullshit. You are bullshit. You’re fucking bullshit, I’m fucking bullshit, she’s bullshit. It’s all fucking nothing. I’m telling you this because I know it. We’re nothing.”
Matsson, care ți-ai/mi-aș fi dorit să fie cavalerul pe calul alb, salvatorul, noul gen de antreprenor woke, speranța spre o lume mai bună, își dă arama de prost-gust pe față - e făcut din aceeași stofă machistă, lipsită de scrupule și sociopată ca și Logan - Teribbly sad. Hopefully so last centry. Amirite?!
Singurul lucru nerealist din finală a fost înregistrarea cu Logan, unde vedem un moment de armonie absolut imposibilă între el și supușii lui. Suntem martorii unui mic musical în care îl vedem pe Logan cum trebuie să fi fost - carismatic și entertaining - dar într-un mod prea artsy ca să fie adevărat. Mișto ca craft scena. Broadwaylike așa (n-am fost niciodată, dar asta nu mă oprește să cred că știu cum e). I liked very much.
🥸 Useless trivia #1 despre Alexader Skarsgård (Lukas Matsson). E fiul celebrului actor suedez Stellan Skarsgård (care a jucat efectiv în toate filmele) și fratele lui Gustaf Skarsgård (Loki din Vikings - my fave hystorical series). Stellan are 8!!!! copiii. Și a fost un tată super implicat, am citit mai demult un interviu cu el în care vorbea foarte frumos despre cum e să ai 8 copii. Cam ca o mamă de frumos.
🥸 Useless trivia #2 din care ne dăm seama că s-a făcut artă cu serialul - Cele 4 titluri ale episoadeleor Finale din fiecare serie sunt versuri din poezia Dream Song 29 a lui John Berryman (nu auzisem de el până acum)
Nobody Is Ever Missing
This Is Not for Tears
All the Bells Say
Open Eyes
Last but mai ales first and also pe la mijloc - absolut geniala coloană sonoră. Eu n-am mai pomenit ceva care să cânte exact ce simți când auzi și vezi. Înțelegi ce vreau să zic, că în cuvinte atâta se poate.
👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏👏
Pfiu! Acum pot să mă relaxez liniștită. Toaaaată lumea știe ce părere am avut eu despre Succession. Merry mini vacanță!
Lauriana
Un articol lunga dar super bun despre real life riches of our world:
https://www.vanityfair.com/news/2023/04/rupert-murdoch-cover-story
Si o scena care m-a amuzat mult:
In a side room, Connor tells Roman Mogadishu’s a no-go, but he’d love a post in Europe.
“They may be willing to talk Slovenia or Slovakia,” Rome says.
“I think I’m a no on the Slos,” Connor says. His advisor Maxim Pierce (Mark-Linn Baker), who has even more elaborate facial hair than Oskar, floats South Korea. Too important for a Connor, Rome points out in so many words.
“North Korea,” Connor suggests about a country where we have no embassy. “You don’t know. Nobody knows, that’s the point. I could open it up like Nixon did China.”
“Con, they’re not gonna put you anywhere with nukes,” his brother breaks it to him.
“Well that’s insulting. I don’t think I want to go anywhere that doesn’t have nukes.”