🌬️🔄#28 Acuma tu
Dacă David de la raptitude.com a putut să îmi răspundă la mail și Chuck Palahniuk (da, chiar el) mi-a dat reply la un comment săptămâna asta, eu zic că poți și tu să scrii 14 vorbe în cererea de dialog trimestrială aflată la ediția a 2-a.
În caz că nu ești la curent cu obiceiul - eu trimit newsletterul săptămânal în FIECARE joi #godblessmysoul, mai puțin odată la 3 luni, când te invit să îmi scrii tu mie.
De ce? Pentru că suntem într-o relație și relațiile unidirecționale sunt toxice.
Mi-am propus să fac formulare facilitatoare de dialog din ce în ce mai mișto. Ăsta, al doilea, e clar mult mai simpatic decât primul, dar încă la 10% din ce îmi imaginez că va ajunge în timp.
Ce mai s-a întâmplat săptămâna asta?
S-a dat drumul la sezonul #5 de la Where Should we Begin al Doamnei noastre Salvatoare Esther Perel. Nu am consumat încă. Știu că la fiecare sezon Esther schimbă formatul. Doamne, câte am învățat de la femeia asta! E un tezaur uman! Abia aștept să mă mai uimească.
Am terminat Consider This - cartea despre scris scrisă de Chuck Palahniuk. Sunt într-un rabbit hole secret prelungit cu Chuck, nu sunt pregătită să vorbesc despre noi încă.
Mi-am făcut pașaportul într-un mod foarte decent - programare online, plătit taxa online, nestat la coadă deloc, primit prin poștă în câteva zile. Lux! De când am fost la Berlin am început să apreciez mai multe lucruri la București și la țara noastră. Băi, am recuperat mult din gap-ul față de occident, să știți. Nici Berlinul nu s-a ambiționat prea tare. Niște borduri foarte vechi acolo… Ăla da oraș martir. Brrr!
Am luat pepene, roșii, caise originale din piață, brânză și pâine de firmă, de la sibieni. Altceva nu mai am poftă să mănânc. Am și primit roșii și castraveți de gradină la turnicheți la metro! What a joy! 😋
Am reușit să sparg codul la cea mai bună ciorbă de teci pe care până acum o făcea doar mama. Acum o fac și eu. Am scris-o și în caietul de rețete pe care vreau să îl las moștenire Ilincăi.
Nu mi-am pierdut portofelul, nu mi s-a stricat mașina, nu am luat amenzi. Life is good.
A murit Kundera la 94 de ani. RIP. Poate sunt biasată puțin de eveniment, dar nu e Insuportabila Ușurătate a Ființei cel mai frumos titlu de carte ever? Am și citit-o acum 20 de ani cred. Nu îmi amintesc absolut nimic în afară de discursul lui despre a programa să începi ceva. De luni, din ianuarie, de la 1. Și că zicea că n-are sens programarea asta. Vrei să faci ceva, începe de acum. M-am lăsat de câteva ori de fumat cu metoda asta. M-am și apucat de niște lucruri bune la fel. Trag de mine să nu intru pe elefant să comand 2-3 volume ale lui. Mă gândesc non-stop la asta. Chuck zicea că mulți autori scriu biografii despre oameni mari vii pe care le țin în sertar până când devin non-vii. Și atunci le scot pe piață.
Și iată cum s-a comodificat și instinctul oamenilor de a păstra în viață creatori mișto consumând informații despre sau dinspre ei imediat când află că au murit.
Acum îmi dau seama că nu știu ce înseamnă sau de la ce vine cuvântul Biblia - cel mai celebru titlu de carte și habar nu am ce ar putea să însemne. Oare înainte de Noul Testament se numea doar Blia? Ne vedem în Iad oricum. La fântână. 🌋
Mai las doar o melodie și dau logout. Nu vreau să te distrag de la scris cu atâta citit.