Holariheho!
Tot e productivitate mare pe căldura asta (not!), ce m-am gândit eu: hai să scriu de 2 ori săptămâna asta! De ce să scap ușor când pot să mă chinui?
Feedback la feedback
Mulțumesc foarte, foarte mult pentru mesajele voastre! Cel mai mult mi-a plăcut să citesc poveștile din 2002. Foarte, foarte, foarte mult! Aș fi citit tot anul numai din astea. Le-am citit de 2 ori, căci au fost puține. Vă rog să vă faceți newslettere! 🫶🏻
Mă așteptam să iasă chestii mai interesante pe subiectul taximetriști, dar m-am înșelat. Mi-au plăcut mult și dedicațiile muzicale și am observat că îmi plac mai mult cele care au și un mic background personal, de ce și cum. Am avut așa un feeling de loz în plic, că nu era deloc evident din linkuri ce urmează. Mulțumeeeeesc!
Nu mi-a plăcut chiar tot, de ce să mă c&*^#c pe mine. Una dintre persoane a dat ca să ia la fiecare dintre cele 5 întrebări sau startere, ce am pus eu acolo. Este incredibil cum se poate transmite energia unui om în câteva cuvinte. We don’t vibe at all man. Hai să nu ne mai pierdem vremea reciproc! 👋
#cevadeascultat sau #cevadecitit
Podcasterul meu preferat (cum care podcaster preferat? Adam Buxton) îmi dă cea mai lungă țeapă - a postat 2 episoade în 7 luni. E prima dată când face un șpagat așa de mare și nici nu ne explică ce e cu el. Motiv pentru care mă consolez cu episoade mai vechi preferate. Ca de exemplu, episodul cu Zadie Smith.
Ok, recunosc, episoadele:
Mi-am comandat vreo 2 cărți de-ale ei după ce am primul interviu. She be so cooool! Îmi place pentru că e both academic și pop-culture. Îmi place că vorbește despre filozofie și menaj cu aceeași seriozitate, uneori în același paragraf. E curajoasă și cool, vulnerabilă și puternică, rațională și super-sensibilă și are o voce superbă. She be my wife.
Nu mai țin minte ce am început din cărțile ei, dar nu mi-a plăcut deloc. Scuzeee! Acum am ascultat mai cu atenție și am înțeles că și-a citit eseurile scrise în pandemie pe Audible. Până acum mi-au plăcut toate cărțile citite de autori. Am avut o opintire - Dar vreau eu să mă întorc în 2020? Nu e prea devreme? Ba da! Și totuși am cumpărat “cartea” și mi-a placut foarte, foarte mult. Recomand!
Intimations pe Audible sau varianta scrisă. Nu are prea multă pandemie în ea, no worries. Pandemia a fost doar un pretext catalizator pentru talentul ei exersat.
#cevadevăzut
Pe vizualo-auditiv, rămânem în stația George Michael cu documentarul făcut de George Michael și relansat acum un an. Nu am apelat la google, pare că s-a dat drumul la o variantă în 2017 și în 2022 apare ceva Uncut. Deduc că e un edit mai lung ăsta din 2022.
Halal fană mai sunt și eu… E cântărețul de la care știu cele mai multe versuri. Cred despre el că e top 3 cei mai buni song writeri care au existat ever. Poate chiar top 2. Îl pun pe Lennon pe primul loc. Și Georgios era cam singur pe plantație, nu cu echipe, nu cu producători, nu cu susținători. Era solo pă nebunia lui. Și timbrul ăla! Sigur are un bax de armonice în el. Nu știu ce înseamnă, dar pot să pun pariu că are multe armonice în glas. Avea 😢
Nu pot să înțeleg de ce nu am fost la concert la el în 2007, când fuse la noi. Ce-o fi fost în capu’ meu atunci? Parcă nu eram așa săracă… Posibil să fi fost ceva de genul - înseamnă prea mult pentru mine, nu vreau să risc să nu îmi placă? Dar de ce să nu îmi placă? De fapt nu prea fusesem la concerte până atunci. Cred că eram încă foarte țărancă și nu știam ce e ăla un concert.
***pauză de regrete***
Înapoi la documentar - muuuuuult mai bun decât cel despre Wham! care #epenetflix. Se numește, desigur, Freedom. #nuepenetflix #nuepehbo
Dau un mic spoiler despre albumul meu preferat - Listen Without Prejudice - a fost compus ca reacție la hate-ul pe care l-a primit după ce a luat Best Soul Artist la MTV - premiu luat până atunci de artiști de culoare. A primit puțin proto-canceling, pe motiv că face cultural appropriation. Și ce bine! (ca să o citez me nepoata mea de 3 ani). Că uite ce șirag de perle a putut să scoată dupe.
Chiar e superb documentarul, uită-te la cast, așa ca chestie :)
#cevaselfdevelopement
Pe final îmi forțez norocul cu ceva mai greu de digerat. O urmăresc de ceva vreme pe Monica Ion - Brain Remodelling Expert. Femeia are un sistem de organizare a lucrurilor (cum care lucruri? toate lucrurile) care mie mi-a sunat nou inițial și care mi-a dat multe reacții adverse, dar nu suficiente cât să îi dau dismiss. Și ce bine!
Și ca să fie și mai greu de digerat, mi se pare că locul unde a expus cel mai concis sistemul ei este podcastul 🥁🥁🥁 Fain și Simplu cu Mihai Morar. I know… Aveam niște prejudecăți imense și neonorabile despre Mihai Morar. Și nu mi le-am schimbat. Scuzeeeee! To be fair omul are cei mai mișto invitați dintre toate producțiile online românești, pentru că a ieșit din zona vedete și mai aduce și oameni pricepuți la altceva decât likes. Pe care da, îi incomodează cu niște întrebări 🤦♀️. Noroc că invitații sunt profi și se descurcă, prin urmare zic să îi dai și o șansă, dacă ai chef de niște derapaje din zona de confort.
Foarte scurt rezumat la teoria și practica Monicăi:
Totul pornește de la ideea că evenimentele care ni se întâmplă sunt neutre. Nu există bine și rău. Acolo unde apare noțiunea că ceva e bine, se creează în oglindă un rău direct proporțional și invers. Cumva logic, dar m-am luptat mult să cred asta. Acum cred.
Evenimentele percepute negativ în copilărie și neprocesate se acumulează. E acel Pain Body de care zice și Eckhart Tolle. Eu la el am auzit noțiunea prima dată. Ce zice nou Monica pentru mine e că poți dizolva acea suferință și te și învață cum - cu niște întrebări care chiar te scot din matricea aia comodă în care stai și suferi complet aiurea.
Și mai are o parte (sigur are mai multe, dar cât să țin și eu minte?) care mie îmi place muuuuult și pentru care am impresia că mă urăsc prietenii, pentru că îi tot provoc în zona asta - self accountability:
Cu ce contribui eu la suferința pe care o trăiesc?
Ce câștig pentru că mă victimizez?
Cu această parte m-a agățat Monica, pentru că ajunsesem deja în zona asta și nu am mai auzit pe nimeni să îndrăznească să tragă oamenii la răspundere pentru contribuția lor la căcatul în care se află mereu din cauza altcuiva. Momentul în care am putut să văd și să recunosc cu compasiune (not guilt, not shame, că nu ajungem nicăieri) propria contribuție la căcatul în care mă aflam, a fost momentul în care am putut să rezolv nerezolvabilul.
E foarte tare exercițiul ăsta de sinceritate. Dau un exemplu dintr-un workshop cu ea cam pe unde se poate ajuge. Nu e ușor deloc! Trăim într-o încrengătură de minciuni. Era o tipă care tot căra cu ea niște wrong doings pe care i le făcuse mama ei când era mică (oh, how special, how very unique) și nu putea să găsească un răspuns la întrebarea Ce câștig eu că sunt în continuare supărată pe mama pentru ce mi-a făcut acum 25 de ani? Și răspunsul la care a ajuns, după ce a fost zgândărită unde nu voia să fie zgândărită, a fost: câștig că pot da vina pe ea pentru tot ce nu am reușit să fac. Și în felul ăsta mă protejez pe mine de responsabilitatea propriei vieți. 🥸
Te invit să îi faci view-uri lui Mihai Morar. Btw: Știai că e podcastul nr. 1 din România?
În loc de poză cu mine:
La asta am râs cu lacrimi. Multiple times. Efectiv eu prezentând familiei calendarul pe care îl fac în fiecare an de Crăciun:
Have a fucking amazing day!