Scriu aceste rânduri în forma mea cea mai lucioasă și netedă din an - în ajunul concediului oficial de vară. Doar pentru această ocazie mai folosesc virgule când mă programez la epilat. Are și vârsta mijlocie avantajele ei 😅.
”Sometimes I think that not having to worry about your hair anymore is the secret upside of death.” Nora Ephron
Mi-e frică de epilarea definitivă. Mi-e frică de toate procedurile definitive sau care necesită mentenanță infinită - tatuaje, montare de sâni, botox etc. Cred că peste 200 de ani vor rămâne puțini oameni neîmbunătățiți artificial și vom avea o criză epigenetică. Omenirea se va putea salva doar prin genele oamenilor neîmbunătățiți. Genele celor care nu s-au epilat definitiv vor fi cele mai căutate. Genele, precum și toate celelalte fire de păr de pe corp. Voi chiar credeți că suntem păroși degeaba?
Alunec pe tastatură, pe scaune, prin atmosferă. Pot să port toate hainele din șifonier în public, pot să merg la controale medicale sau să mă ia salvarea, poate să intre din greșeală Brad Pitt peste mine când mă schimb. This Barbie is up for all. Că nu mai știam să ajung la subiectul zilei: filmul Barbie și campania lui de promovare. Încă niște rânduri roz în oceanul care a înecat planeta. Îmi cer scuze. Promit că de Oppenheimer nu scriu, căci nu am niciun motiv să mă uit la el. Barbie mă privește.
Îmi cer și niște scuze mai personale băiatului de care m-am luat data trecută pentru răspunsurile nesatisfăcătoare din chestionar. Dacă vrei să dezvoltăm subiectul, să învățăm din experiență, să devenim oameni mai buni și să avem closure, sunt disponibilă. Sper că interviul a mers bine.
FYI dacă vrea cineva să îmi scrie direct vreodată, poate da un simplu reply la e-mail (valabil pentru cei care primesc scrisorile în poșta electronică).
Așa începea scrisoare de săptămâna trecută, pe care nu am apucat să o termin, pentru că a venit vacanța cu trenul de Spania, iar vacanța e un timp sacru. Deci nu mai sunt atât de netedă și alunecoasă. Și s-au făcut 2 săptămâni de când am văzut Barbie, timp în care ne-am săturat de ea.
Am fost la avanpremieră cu Ilinca (13 ani), dar l-am văzut de mai multe ori în același timp, prin filtre diferite, pentru că sunt femeie în secolul al XXI-lea și am multe roluri și mintea complicată.
Filtrul #1 - Mamă cu fata ei la film 10/10
Motivul nr. 1 pentru care am fost la film a fost, cum am apucat să zic deja, Ilinca. Prin urmare, ăsta e rolul principal din care m-am uitat la film - mama Ilincăi. Nu am mai simțit așa emoții de la Frozen, deci e de bine. Am plâns de vreo 2 ori și de aceea îi dau notă maximă. I love everything that makes me cry.
Eu și Ilinca ne mulăm perfect pe demograficele personajelor secundare-principale mamă-fiică și ne-am regăsit în câteva dintre dinamici, dar din fericire pentru noi nu în alea nasoale (poate doar eu cred asta hahahaha). Alte bile albe (sau roz?).
Mi-ar fi plăcut să primească mai mult screen time firul narativ cu mama și fata adolescentă. Ar fi putut fi foarte bine o poveste de coming of age - vârsta la care nu te mai joci cu păpușile (dar filmul e despre produs, nu despre target, so… ).
Dacă ai recomandări de filme cu și despre adolescenți, primesc cu recunoștință.
Greta a atins conceptual subiectul, dar doar în interviuri:
Gerwig has said that Barbie’s story mimics that of a girl’s journey from childhood to adolescence. “I always think that 8, 9, 10 years old is peak kid. I was brash and unafraid and loud and big. And then, you know…” Puberty. “It’s a shrinking. Wanting to make yourself smaller, less noticeable, take in all that spikiness and bury it. And you’re profoundly uncomfortable, because you’re going through metamorphosis, literally.” You begin to introspect. “But also, you’re getting tall. You’re getting your period. You get spots.” Gerwig describes childhood as being at peace with the world and adolescence as being suddenly not. “My experience of it was wanting to hide.”
I ask, “Is the film about growing up?”
“It’s not about growing up, exactly,” she says. “But in a way… This is about Barbie, an inanimate doll made out of plastic. But the movie ends up, really, about being human.” Pe scurt: Filmul este despre produs.
Prin acest filtru am fost și foarte confuză - Ce mesaj are filmul ăsta pentru gen Z? De ce Barbie ar vrea să devină om? De ce și Barbie să aibă crize existențiale? De ce Ken e doar Ken chiar și după happy ending? De ce Barbieland e condus după model patriarhal și are discurs feminist? Feminismul nu e patriarhat inversat. Confuzia asta există mai ales în rândul bărbaților și filmul ăsta nu face decât să valideze această părere greșită, plus să dezinformeze fetele mici care nu au apucat să studieze fenomenul.
Îmi venea să comentez tot timpul - să îi explic copilului de ce oamenii ăia o ard așa. I didn’t. Discursul mamei nu mi s-a părut potrivit pentru adolescentele din 2023. Aceeași lamentație veche de 50 de ani, super uzată în social media în ultimii 5 ani, care eu speram să nu ajungă să fie asimilată de noile generații. Mi-ar fi plăcut să fie mai mult vorba despre cum ar fi bine să fie decât despre ce nu a fost bine. On the feminist front we need much more than lament. I am sick and tired să ne plângem de milă. Vino cu un plan, cu o idee, cu o platformă program dacă vrei să se schimbe ceva. Lamenting e masturbare emoțională. And nothing changes.
De fapt și de drept, la nivel de discurs filmul nu e nici pentru adolescente, nici pentru bărbați, nici pentru feministe #părereamea. E un fel de reparation movie pentru fetele care au avut Barbie până la #metoo, pe problematici ridicate de cancel culture. Cred că mare parte din public va fi dezamăgită. Dar cum toate astea mi se ziceam doar mie în cap în timp ce Ilinca mă ținea de mână, they did not matter. Connection beats conception.
Ca mamă de mare fan Billie Eilish, mi s-a făcut pielea găină la final când a început piesa ei. Chiar mă întrebam unde își poate avea locul în filmul Barbie melodia aia. O știam dinainte, îți dai seama. Pentru noi ăsta a fost momentul culminant.
Filtrul #2 - Cinema/Pop Culture Enthusiast 5/10
5/10
Am mers la cinema, deci, hai să considerăm că e un film. Prima dată când am luat în considerare să văd filmul a fost când am auzit că e scris și regizat de Greta Gerwig de la care mi-au plăcut foarte mult Frances Ha și Little Women.
Greta știe să transmită emoții rare și subtile, mă oglindesc uneori perfect în ea, dar îi lipsește construcția la scară mare cu desăvârșire. Filmele ei sunt niște înșiruiri de momente supersimpatice, fără crescendo sau alte scheme complexe de storytelling. Așa e și Barbie. Minus emoțiile din filmele ei de până acum.
Au fost câteva momente de curajoase în scenariu - consiliul de la Mattel format doar din bărbați sau tipul ăla care zice că suntem în continuare misogini, dar acum ne ascundem mai bine (trueness!!!!), misoginismul internalizat articulat cu subiect și predicat. M-am și mirat că Mattel a aprobat luările astea de poziție destul de riscante.
Dar povestea overall - Barbie becomes human is just too Pinocchio for my taste. Prea ușor, care e morala?
Rolul lui Ryan Gosling săracu’ e foarte sărac.
Margot Robbie însă…. damn! Ea face tot filmul. Prin cât e de Barbie în ciuda tuturor chestiilor anti-Barbie pe care scenariul o obligă să le facă. Cel mai mult mi-a plăcut să mă uit la ea în timp ce mă gândeam că e ea a făcut filmul la propriu - pentru că e producătorul filmului. Ea a produs Barbie! Ea i-a luat în barcă pe Ryan și pe Greta. Fără ea nu ar fi fost ni-mic. She pulled everybody’s weight ajutată de circa 300 de milioane de dolari. Way to go Margo!
Surprize drăguțe: trei actori din Sex Education și Will Ferrell. Decorurile sau hainele nu m-au dat deloc pe spate. Mi s-au părut cheap. Mi-au plăcut dansurile sincron.
Mă întreb care va fi următorul pas pentru Greta. Sper că unul foarte lateral sau chiar și înapoi. Good for her că a devenit prima femeia regizor cu cele mai mari încasări la box office. Deși… e asta o măsură a succesului?
Filtrul #3 - Marcom Professional 9/10
Pentru cine nu știe încă, această emisiune este sponsorizată de jobul meu în publicitate. Sunt copywriter din 2005. De prin 2010 am început să aud că publicitatea devine industrie de entertainment. Atunci am auzit pentru prima dată că începem să ne batem cu filmele, cu jocurile, cu internetul - noi, creatori de publicitate. Well, Mattel a reușit să facă o reclamă la păpuși de 2 ore, din care face și bani. S-a scris o nouă pagină în istoria comunicării! Buget de marketing care are return of investment nu prin vânzările de produs ci prin sine însuși. Am plătit bilete la o reclamă de 2 ore!
Am auzit că bugetul de producție a fost 140 de milioane de de dolari și cel de marketing de 150 milioane de dolari. Vă zic eu - bugetul de marketing a fost de 290 de dolari. 150 de milioane a fost doar PR-ul. Care a impregnat toată planeta. E un fenomen ce s-a întâmplat. Un tsunami roz unprecedented. O grămadă de influenceri au făcut content roz fără să fie plătiți, just to not seem they are left out of the zeitgeist. Ceea ce dovedește din nou că frecvența contează mai mult decât calitatea contentului. Sad!
Au avut toată planeta pe payroll. Chiar și pe Dolly:
Chiar și pe David. Și el e mort.
It’s kind of scary ce poți face cu 300 de milioane de dolari. Băi, nu e mult pentru o planetă.
Am dat 9 din 10 pentru că în afară de penetrare și rezultate, campaniei îi lipsește creativitatea cu desăvârșire. Și m-am gândit bine când am dat. Cred că doar un punct valorează creativitatea în comunicare. Asta a demonstrat filmul Barbie. Că nu contează.
Filtrul #4 - Pe persoană fizică 5/10
Dacă te aștepți să povestesc despre relația pe care am avut-o eu cu păpușa Barbie, well, mă bucur să spun că ea a existat. Deși sunt Gen X născută în România, am avut propria mea Barbie. Yay!
Ce-i drept, târziu - la 11 ani, dar tot a fost magic. Am primit-o de Crăciun/ziua mea, sub brad, de la mătușa mea care locuiește în Germania. A rămas cel mai spectaculos cadou din copilărie. A venit cu 3 sau 4 outfituri mind blowing. De fapt outfiturile m-au impresionat mai mult decât păpușa. Croite din materialele prețioase - sclipici, blănițe, capse, aricei care făceau ca totul să stea perfect, accesorii minuscule care te transportau în alte locuri și timpuri - gentuțe, bentițe, pahare de șampanie, role, binoclu, ștrampi!!! Ștrampi plasă cu lame perfectly fitted! Pantofi de toate felurile, care intrau și stăteau în picioare. Capodopere manufacturiere.
Ca utilizatoare de Barbie, nu rezonez cu hate-ul la adresa păpușii vizavi de damage-ul pe care l-a dat fetițelor care, chipurile, se comparau cu păpușa și nu mai aveau încredere în ele. Dude, nu Barbie făcea asta. Copiii se joacă cu foarte multe tipuri de păpuși - cu bebeluși, cu dragoni, cu șerpi și extratereștri. Nu se compară cu ele. Jucăriile sunt personaje în povești imaginare. Când se joacă, copiii sunt imersați în poveste, nu sunt ei, nu se gândesc la silueta lor, are you silly? Or am I stupid?
Nu m-am comparat niciodată cu Barbie și eu eram dictamai găliganca când mă jucam cu ea. Nu simt că mi-a turtit încrederea în mine. Pentru mine Barbie a însemnat trecere de la joaca de-a mama cu bebelușii, la joaca de-a badass girl care merge la petreceri și în vacanțe exotice și are haine superbe și viață interesantă. I pretty much prefer the second. Nici bebelușii nu sunt vreun standard de frumusețe pentru fetițe, pe ei de ce nu îi judecăm?
We need toys for imagination, not to mimick real life. #parereamea
Aruncarea păpușii în lumea reală în film mi se pare de prost gust. There, I said it. E un atac la creativitate și imaginație. Let Barbie own her amazingness! Pentru viața de zi cu zi avem realitatea. Și multe alternative de păpuși.
Aș fi vrut să scriu și de Sinead, dar nu am resurse. Poate data viitoare. Sinead a fost o anti Barbie. The world could not handle Sinead. And Sinead could not handle the world.
Scuze typos și repetiții, probabil sunt 200. E târziu.
LE - am editat postarea. Probabil că au mai rămas doar 2 greșeli acum :)