S-au făcut 8 luni de când abia așteptam contextul potrivit pentru unul dintre episoadele mele preferate (posibil cel mai) din Poetry Unbound. Încă 2 săptămâni și mai așteptam un an. Iulie ar fi fost perfect 🏳️🌈, dar eu nu sunt. Iată-ne la jumatea lui august! So many things to share!
Cum stați cu rezoluțiile? Lasă că vorbim la iarnă. E ciudat să fii motivat și disciplinat în timp ce transpiri abundent în buric.
Dacă ești Poetry Unbound Virgin, îți fac următoarea preparație:
E un podcast de poezie oferit lumii de către poetul irlandez Poderick O’Tooma aka Pádraig Ó Tuama (am verificat cum se scrie, dar se citește cum am scris prima dată), prieten bun al Kristei Tippett de la On Being. Krista e un fel de Charlize Theron a podcasturilor. Adică o super vedetă respectabilă. Ador că e așa importantă în acest mediu vechi-nou la peste 60 de ani. Am avut un șoc să descopăr ce vârstă are. Vocea și mintea îi sunt muuuult mai tinere. Krista e o instituție a jurnalismului cultural.
Ce ar putea să îți placă la Poetry Ubound:
Accentul lui Pádraig - acele rulade de r-uri irlandeze sunt poezie în sine
Vocea lui Pádraig
Introducerile personale ale lui Pádraig. Ma întreb uneori ce s-ar fi ales de CV-ul meu dacă aveam 1 profesor ca el în liceu/facultate. Unul! (e și prof de poezie, nu numai poet). Un poet care să predea economie. Că nu cred că aș fi făcut litere vreodată.
Interpretarea poeziei prin filtrul Pádraigian pentru că, let’s face it, ascultăm/citim poezii ca topoarele. Avem nevoie de ghid în labirinturile misterioase ale metaforelor și sentimentelor.
Muzica perfectă și perfect aleasă
Formatul: introducere inspiring și personală - poezia - interpretarea și! -reasculatea poeziei după ce mintea și cealaltă chestie ți-au fost deschise de Pádraig. Ce idee grozavă să mai citească o dată poezia!
Lungimea episoadelor: 11-19 minute
Ce ar mai putea să îți mai placă ar fi varietatea stilurilor și subiectelor. Pentru mine podcastul e ca o cutie de bomboane fine diferite. You never know what you’re gonna get.
Eu despre poezie știam: rimă încrucișată, îmbrățișată sau albă, rondele, sonete sau cernoziom. Hai și haiku, dacă tot suntem aici. Deci niște matematică, pentru că numărăm și silabele și unde cade accentul, plus puțină arhitectură iambică și corintică. Why do I remember all this shit?
Deci tot eu, căci despre cine altcineva aș putea vorbi, cum m-am simțit când am descoperit Poetry Unbound: De parcă singurul dulce mâncat toată viața a fost pâine cu zahăr (pâine stropită cu puțină apă, ca să n-o ia zahărul la vale pe covoarele persane) și deodată am primit această cutie cu praline de la Leonidas (not sponsored would not mind) - toate diferite. Iar eu sunt genul acela de om care chiar și în situația asta aș mânca una pe zi. I like to savour.
Așa consum și Poetry Unbound - unul când și când, în caz de urgență sentimentală. A fost aquired taste, nu te păcălesc, dar am ajuns și la dependență de praline fine cu succes.
Aaaaanyway.
Foaie verde iasomie,
Ia și-ascultă poezie!
Frunză verde bob năut,
Să-mi zici dacă ți-a plăcut
Sau nu.
Avem și glume:
Sursa imagine: Instagram
Over and out primul nr. scris la cușetă because nu există nu pot, există nu vreau.
Ce cadou am primit de la tine, Laura! Am simtit ca ascult podcastul asta nu doar cu urechile, dar ca mi se deschid toate sa inteleaga, inima, celulele, mintea. Multumesc, of, cernoziom.