🌬️🎶#49 De todas las flores
Pentru o lungă perioadă de timp am ținut minte de unde aveam această informație, acum nu mai țin minte nici numele cărții, nici numele autorului. Era ceva despre cultura popoarelor scris de un antropolog. Și ideea era că cultura popoarelor este foarte strâns legată de cultura popoarelor - aia agricolă. Că în țările cu climă temperată totul e organizat în funcție de ciclul de creștere a plantelor cultivate în acea zonă. De-aia avem noi vacanța aia mare de 3 luni, ca să lucreze toată lumea la câmp intensiv când e nevoie. Culturile de orez nu au vacanțe așa de mari. Și ce e haios e că ciclul agricol se păstrează și în industrii și servicii. Inițial pentru că ele depindeau de recolte, apoi pur și simplu. De aceea primăvara și toamna se lucrează la fel de intens și pe câmp, și în birouri.
Toată această introducere ca să spun din nou că nu am timp de scris. Toamna și primăvara sunt alt om decât vara. Homo workoholicus.
#cevadeinfluencing
Scurt, că n-are rost să ne lungim.
Abia așteptam piesa lui Bjork cu Rosalia pentru somoni. Nu mi-a plăcut nimica la ea. Nici compoziția, care înțeleg că e ceva vechi și din păcate păstrat, nici produsul sonor, nici clipul ăla în care Bjork vrea să pară că mai are 25 de ani. Săracii somoni! În continuare le admir și le respect pe cele 2 artiste minunate. Ce păcat că nu a ieșit!
Am văzut mult aclamatul film finlandez Frunze Căzătoare, care luă premiul juriului (parcă) anul ăsta la Cannes și mi-a plăcut la fel de mult ca Past Lives. Are lucruri noi simpatice (vreo 2), înțeleg de ce le place cinefililor: o imagine superbă, a combinat neașteptat scenografia și costumele cu momentul acțiunii, dialoguri simpatice, are și un câine. Dar povestea e super boring. Care înțeleg că ar fi și ideea, că așa e în Finlanda. Încă un motiv să ne bucurăm că trăim în România. 1, 2, 3 și Iupiiiiii!
#broadcastchannel
Știi acest feature relativ nou de pe IG? Ce tâmpenie absolută! Și totuși…
Există un om pe lumea asta care îl face cum trebuie: Adan Jodorovsky. Fiul cel mai mic, făcut foarte târziu (după iluminare), al regizorului și psihomagului chilean Alexandro Jodorowsky - bunicul meu. Dacă nu ai văzut La Danza de la Realidad, te rog să îți faci acest cadou.
E filmul de revenire al lui Jodo, după o pauză de 25 de ani (parcă), după care viața mea nu a mai fost aceeași. In such a good good way. Nu are nicio legătură cu filmele lui tâmpite de la tinerețe (care nu îmi plac deloc și pe care nu am putut să le văd cu toată curiozitatea și deschiderea).
Danza de la realidad e un film vindecător despre reparenting #părereamea. Am avut mult timp această captură din el la cover pe FB. Acest film trăiește în mine.
Acum îmi dau seama că l-am văzut în aceeași sală de cinema ca și filmul de mai sus. Două experiențe foarte diferite. Am o nouă pasiune pentru Cinema Elvira Popescu. Sunt pe punctul de a-mi cumpăra acel carnet de 5 bilete de la ei. Mâine mă duc la niște scurt metraje românești din anii 2000. Hihi!
După Danza de la Realidad am intrat într-o mare gaură de iepure Jodorowskiană care a durat 2-3 ani. Și care de fapt continuă, căci îl urmăresc și pe Jodo și Adan pe rețele. Adan e muzician și producător de muzică și, desigur, psihomag. Și postează aproape zilnic pe broadcast channel-ul lui de IG ca într-un jurnal. Mă bucur foarte tare să văd un copil care poate să continue moștenirea uriașă a unui părinte, fără să fie strivit de ea. Nu e deloc un lucru ușor. Snpashots de zilele astea:
Da, scrie în spaniolă. Am făcut spaniolă în facultate pe când eram snoabă și credeam că e limba telenovelelor și nu mi-a plăcut. Era să pic primul examen. Am avut o profesoară extraordinară - i se zicea Lolita - genul îmbrăcată în mov de la șuvițe până la pantofi, genul cu șal și inele de argint cu pietre mari. Cea mai mișto profesoară din facultate. Vorbea o castiliană superbă. Ca să aflu după ce am terminat facultatea că nu fusese deloc în Spania. Nici în vacanță. Am încercat să dau de ea când locuiam în Barcelona ca să îi fac cadou o excursie în Spania și n-am reușit. Apoi am uitat. Până azi. După primul examen m-a ridicat în picioare să număr până la 10 și mi-a dat 5. Mi-a zis ca am scris lucrarea în Esperanto. 🤣🤣🤣
Adan:
Unde voiam să ajung: la albumul De todas las flores 🌸 al Nataliei Fourcade. Dragoste la prima ascultare. E nectar pentru urechiuțe și suflețel. Tot albumul pare foarte cunoscut, n-aș fi zis în veci că e de anul ăsta. No senor! Merge la ceai, merge la curățenie, merge în mașină și, mai ales, merge pe vremea asta.
Hasta la proxima!
Laurita
Laura, ce mă bucur că ți-am găsit substackul! Mulțumesc 💛
Heeeei! 😘