Azi avem 3 filme, care de care mai woke și super-mainstream, ceea ce îmi dă speranță maximă că ne facem bine. Simt așa un vibe hippie 2.0 în aerul dintre mine și ecranele mele/ale noastre, adică tot aerul practic, că alt aer eu nu cred că mai există. Doamne, ce-aș mai merge și eu la un munte, la o plajă în Bali, la un chioșc, să văd o păpădie pe marginea drumului! Apropo de asta, una dintre epifaniile magnifice ale Ilincăi când era mică a fost:
“O păpădie e o artifică de vară.”
Ilinca Crețu circa 2016, trade mark, copyright, blestem dacă se folosește fără credit.
Deci 3 filme woke și de ce i-aș da un premiu lui Jonah Hill că s-a iluminat și mai iluminează și pe alții:
🎥 #cevawoke 1
Încep cu Stutz #epenetflix care este un documentar omagial foarte dulcic, emoționant, sincer, vulnerabil, pe care Jonah l-a făcut împreună cu terapeutul lui - Stutz.
De ce e superb:
în primul rând e superb pentru că umanizează, decongelează, depiedestalizează procesul de terapie
în al doilea rând, e adorabil pentru că se simte în fiecare secundă că pe Jonah nu l-a mai răbdat timpul și dragostea să nu facă acest documentar despre dragul lui terapeut (era să dau niște spoilere, dar am șters). se păcălește puțin la început vizavi de motivul pentru care a demarat proiectul, după care se apropie puțin de adevăr, dar nu de tot. motivul adevărat se simte în privitor. și e înduioșător. 🥹
apoi, e minunat să vezi niște oameni care ar putea să țină la niște aparențe - o supervedetă și un terapeut - cu piepturile deschise, vulnerabili, poticnindu-se în proiectul ăsta care ar fi putut sa nu se finalizeze dacă nu aveau curajul să fie vulnerabili. cred că e filmul preferat al lui brene brown. cred că l-a văzut de 7 ori singură și o dată cu oprah.
Are și un mic downside - ridică prea mult așteptările de la relația cu terapeutul și de la procesul de terapie în sine. Nu, cel mai probabil nu vei găsi un Stutz prea curând. Dar merită să îl cauți. Sunt șanse mari să îl găsești în tine dacă persiști. 😜
Ăsta a fost numero 1. Numero 2:
🎥 #cevawoke 2
You People #epenetflix
Un evreu și un afro-american intră într-un writing room și iese un scenariu curajos și asumat, yet light, despre rasism între minorități!, pe fundal de cultură woke. Ok, asta a fost o frază prea lungă. Niște partituri grele de replici duse remarcabil de bine de către Eddie Murphy și Elaine din Seinfeld (scuze, nici acum nu știu cum o cheamă). Joacă în film și unul dintre boyfrienzii mei - David Duchovny #hankmoodyforever.
Da… parcă nu aș intra în alte detalii, e woke AF, auto-ironic, mesianic dupe părerea mea de plătitor de jumătate de abonament Netflix. Everybody is rasist, ce să mai. Ideea nu e să crezi că tu nu ești, că ești. Eeeeeeeeești! Toată lumea e. În atâtea și atâtea feluri. Ideea e să fii deschis, curios, să te descoperi și să te preocupe să nu mai fii. It’s a process. Și filmul ăsta eu cred că reușește să îl catalizeze.
E primul film în care am văzut scenă cu un podcast. Am râs. Și 6 degrees of separation fact: Sergiu Gherman a produs ceva sunete pentru el. Poți să intri la Silviu pe Instagram să îi dai like. Tocmai ce a luat și primul lui Grammy pentru albumul lui Kendrik Lamar de anul trecut Mr. Morale …. L-am ascultat. Mi-a plăcut. E album-album, ca pe vremuri, are storytelling, nu e doar o colecție de melodii. I-a dat un șut în Yeezies lui Kanye Lamar. Da, deci Sergiu e producător muzical big shot acolo la cei mai jmekeri #proud. Și mi-a dat like la comentariu 😎
(Irrelevant trivia - Laurențiu Duță nu are bifă la contul de Instagram și asta m-a întristat puțin, pentru că o merită. Cineva să facă o petiție!)
Nu am apucat să zic, dar Jonah Hill e co-scenarist și co-producător, dar mai ales pare că e el însuși în sfârșit. Ce spectacol e mai minunat decât un om aliniat cu el însuși? None.
🎥 #cevawoke 3
Iar am lăsat The White Lotus la final #epehbo.
Greu mai găsesc un serial care să mă corupă la binging. Am bingiut White Lotus de n-am avut aer. E ca un permis în subconștientul oamenilor din zilele noastre. Știi că de fapt personalitatea unui om e mai mult despre ce ascunde decât despre ce proiectează în societate. Ei bine, filmul ăsta e despre asta.
Are 2 sezoane - primul despre bani și al doilea despre sex. Ambele sunt despre human flaws. Insighturile psihologice sunt mind-blowing. Am observat că la genul ăsta de producții cu o viziune foarte clară și profundă, scenaristul e și regizor. Sau invevers. Mă gândesc aici la The Young/New Pope și parcă mai era unul, dar nu îmi vine acum în minte.
E primul film (de fapt mai mult de 15 mini-filme) în care văd nuditate masculină fără să văd nici măcar un sfârc de femie. What a breath of fresh air! Am apreciat. Și m-am grăbit să caut dacă Mike White e gay. Nu e gay. E bisexual. Abia aștept sezonul 3. Mai voiam să zic aici că e un film unde multă lume e reprezentată fără să se simtă - ăsta e asiaticul, ăsta e LGBTQ-ul, ăsta e …insert minority here…. din cast.
Ca o concluzie, cred că nenorocirile din ultimii ani au favorizat introspecția la scară largă. Lumea devine mai conștientă și asta se vede și în producțiile mainstream. Ole! 💃
Spor la cafelootsă!
De data asta îi mulțumesc lui Mircea că mi-a scris. Oficial nu e un newsletter doar de fete.