Super Bowlul de anul ăsta a fost al femeilor. Poate că există date care să susțină această concluzie momentan subiectivă, eu nu le am și nici nu le caut, dar aș paria 1000 de lei că așa e, deci putem merge mai departe.
Concertul Rihannei din pauză a generat mult mai multe vizualizări și discuții decât meciul în sine și decât pauza publicitară. Pentru că a zgândărit un sibiect foarte la ordinea zilei, care mocnește în sufletele clasei muncitoare cu bronz de laptop, cum zicea un fost coleg de birou.
Badgalririri a deschis conversația despre over-doing, over-producing și over-consuming. De ce ne facem asta? De ce ne propunem în fiecare an mai mult și mai mult? Pentru că trăim într-o societate guvernată de reguli economice, unde măsura tuturor lucrurilor este: profitul. Nu un anumit indice sau ceva relativ. Nu! Cât mai mult profit. Profit maxim.
Ca să iasă mai mult profit, e nevoie de mai multă productivitate, de mai multe vânzări și, deci, de mai mult consum. Că degeaba producem mai mult, dacă nu are cine să consume. Lucru de care s-a prins prima dată tataie Henry Ford.
După ce a revoluționat economia inventând banda rulantă (am terminat ASE-ul, I know shit like this), vizionarul industriaș a gândit o strategie de vânzări complet contra-intuitivă și absolut genială, trebuie să recunoaștem: a inventat weekendul, pufuleții mei! Mai exact, săptămâna de 40 de ore.
”At the time of the Industrial Revolution, eight-hour work days were not heard of as the factories needed to be tended to all the time. So, employees worked around 10-16 hours a day. On September 25, 1926, Ford Motor Company founder Henry Ford made a groundbreaking change by being one of the first significant companies to change his work policy to 40-hour weeks with five working days, with no change in wages.
However, the industrialist did not do it for his employee's comfort or to safeguard their health. His concerns were more capital oriented. He realized that if companies were to make a profit, customers needed to buy things; and in order to want to go shopping, customers needed to relax and enjoy themselves. For this, they needed more time off work.” sursa
Productivitatea tot crește, weekendul nu se mărește, ziua de muncă nu se micșorește. Why? (temă pentru acasă).
Lumea a fost condusă pe rând de: filozofi, militari, teologi, politicieni (nu știu exact ordinea), iar acum e condusă de antreprenori. Looking back, nu e cea mai rea variantă. Dar care ar putea să fie una mai bună?
And now back to Rihanna. În această săptămână de productivitate maximă pentru mine, am ignorat social media și salopeta roșie a Rihanei până când am citit acest caption:
Rihanna’s halftime show last night was as muted and stripped down as a Super Bowl performance can be: There were no high-profile guest stars, no garish set pieces or dramatic costume changes. There was no new music to be débuted, nor any theatrical hijinks or chintzy conceptual overlays. Even her pregnancy “announcement” was subdued. At the link in our bio, Carrie Battan writes about the casual anti-spectacle of the star’s performance, which was “simply an extension of the unbothered breeziness that is so endemic to her public persona.” Photograph by Kevin Mazur / Roc Nation / Getty.
Meam! Moment în care am dat click pe linkul trimis de pretena mea Bea către concert ca să intru și eu în rândul lumii. Am rămas puțin proastă, pentru că, dacă nu îmi zicea nimeni, eu credeam că show-ul a fost spectaculos. Scenele alea în aer, dansatorii, melodiile, swag-ul, Rihanna, standardele mele de est-europeancă… Mie mi s-a părut wow. Dar i-am crezut pe cuvânt pe oameni de pe Internet, care mi-au demonstrat că până acum, de fapt, femeile în pauza de la Super Bowl se optinteau de numa-numa. Chiar și gravide.
sursa: sainthoax
Și Rihanna uite că nu s-a opintit prea mult. Și oamenii au adorat asta mai mult decât chiloțeii aurii, cizmele cu toc, dansurile la bară, invitații și artificiile din anii trecuți.
Lucruri despe care s-a mai vorbit: semnificația playlistului
Enable 3rd party cookies or use another browser
Traducătoarea pentru persoanele cu deficiențe de auz, care a întors toate scaunele din sufletul meu.
Am aflat cu ocazia asta că artiștii care cântă la Super Bowl nu sunt plătiți. Organizatorii acoperă doar costurile de producție ale showului. Artistul câștigă ce reușește să capitalizeze de pe urma expunerii. Idealmente cât mai mult profit. De exemplu Fenty Beauty și-a luat zborul după Super Bowl. Ceea ce întorce puțin roate discursului.
După doar 2 zile de elogii aduse Rihannei, au apărut în feed-ul meu postări de hate pentru Fenty Beauty care se pare că e un brand care nu prea se preocupă de chestiuni etice gen: testare pe animale, condiții de lucru decente etc. Lucruri care ne obligă să conținem două adevăruri contradictorii despre Rihanna. Ca despre toate lucrurile din viață. Pentru că nici chiar Rihanna nu e Maica Tereza. Și nici Maica Tereza nu era chiar Maica Tereza, după cum am dedus din episodul 8 din The Young Pope.
Dar știi ce cred eu? Că unele subiecte sunt mai importante decât altele și e păcat să le luăm din momentum. Nu cumpăra Fenty Beauty and keep the ball rolling pe subiectul over-doing.
Prieteni, s-au întâmplat toate astea și femeia nu are o poză de la eveniment pe Instagramul ei. Mie îmi ies bășicuțe dacă sunt în preajma unei scene și nu pun măcar un story. Las totuși un link spre profilul ei, că am vorbit atâta de ea și nu am pus nimica direct și nu se cade. Să-i dăm Rihannei ce-i al Rihannei: subscribe, like, share, comment.
Întrebarea care sper să rămână măcar până la Super Bowlul următor e: Cât de mult e prea mult? Și ce pot să fac eu ca să nu îmi trăiască nepoții în Mad Max?
La mașini există conceptul de cuplu. Stai să văd dacă mă pricep să îl explic. Deci, cuplul este eficiența maximă a motorului pentru o anumită viteză. El depinde de foarte mulți parametri, nu intrăm în detalii. Simplificat, la o mașină manuală, în viteza a treia (să zicem), mașina face cuplu la 50 de km/h. Atunci motorul e cel mai eficient, ergo consumul de combustibil pentru viteza aia e cel mai bun. Dacă accelerezi motorul peste momentul de cuplu, mergi puțin mai repede, dar consumi mult mai mult, prin urmare scade cuplul. Nici să ții mașina sub cuplu, la o viteză mai mică, nu e eficient. It gotta be just right. Ori regulile economiei actuale nu țin cont de conceptul ăsta. More is more. Ia mai turați măi flăcăi! hăi! hăi!
Aici îmi vine să aduc aminte și de conceptul de good enough parenting la care fac trimitere scurtă pentru cine e curios să afle mai multe spre un articol radom găsit pe net. Over-parenting is bad. Good enough parenting is the best.
Statele Unite ale Producției sunt și Statele Unite ale Gunoiului. Nu mai găsesc statistica, dar un procent imens din bunurile fizice vândute/cumpărate global ajung la gunoi în primele 2 săptămâni. Eu îmi amintesc 80%. 😨
Arunc pe masă și principiul lui Pareto: 80% din rezultate se obțin cu 20% din resurse. Restul de 20% din rezultate angrenează 80% din resurse. Iată că avem și răspunsul. Când ajungi la 80% te oprești. Cum știi că ai ajuns la 80%? Se aude motorul cum turează. Eu săptămâna asta am fost la 110%. Dar a fost o excepție.
Am avut câteva zile de pasiune nebună pentru economistul român Nicolae Georgescu Roegen, autorul teoriei bioeconomice. cea mai de bun simț teorie econnomică de care am auzit în viața mea. Ce propune Nicky G ca obiectiv al economiei? Ce nebunie revoluționară i-a trecut lui prin cap? - Bucuria vieții. Pentru care din nefericire nu a venit și cu o unitate de măsură și din cauza lui măsurăm în continuare profit. Are o poveste foarte interesantă de viață. A trecut razant pe lângă Nobel. Au luat alții care i-au dus teoria mai departe (și i-au dat credit). Pot să zic că locuiesc în cartier cu el, pentru că e înmormântat la Bellu. S-a gândit el că se întoarce în România și face aici treabă. Spoiler alert - a intrat în depresie.
Pagina lui de Wiki
Te las cu un citat absolut superb care m-a făcut să îl ador. Cică:
"Will mankind listen to any program that implies a constriction of its addiction to exosomatic comfort? Perhaps, the destiny of man is to have a short, but fiery, exciting and extravagant life rather than a long, uneventful and vegetative existence. Let other species — the amoebas, for example — which have no social ambitions whatever inherit an Earth still bathed in plenty of sunshine."
Dacă are cineva cartea lui, aș dori să o împrumut. Anul ăsta e al doilea an în care nu mai cumpăr cărți. Și primul în care nu îmi mai cumpăr nici haine.