Dintre toți oamenii pe care nu îi cunosc, aș zice că cu Gabriela sunt cel mai kindred spirit. Am descoperit-o în layere, pornind de la desenele ei haioase și pline de tot felul de mesaje și trăiri. Am urmărit-o inițial de pe contul meu paralel (unde postam desene haioase și pline de tot felul de mesaje și trăiri) - Compulsive Drawer.
Apoi am trecut-o pe contul de persoană fizică, ca să pot să îi văd și mai ales să îi aud story-urile zilnic. Când am văzut că și croșetează mi s-a părut prea de tot. Și face toate lucrurile astea în paralel și constant. Eu am o abordare mai clusterizată, pe sezoane, moods și intervale.
Cu ocazia interviului, am mai descoperit și alte lucruri în comun, dar și unele mai puțin comune, care mă tentează, cum ar fi: filmele cu arte marțiale sau show-ul full al lui Graham Norton (eu sunt abonată la el pe FB unde văd doar snippets).
La început mă abțineam să îi dau inimioară chiar la fiecare lucru pe care îl posta, dar apoi mi-am asumat statutul de fană și dau și react și scriu și ce simt când simt și uite cum am ajuns să ”vorbim” și în paragrafe.
note (auto)biografice
Gabriela Nicolae este o artistă care folosește desenul, muzica și lucrul manual ca forme de expresie de sine.
În ultimii 25+ de ani, a trecut printr-un soi de proces de polinarizare încrucișată, în care a activat în domenii variate (PR, imobiliare, e-comm, 3D printing, etc), ca apoi să se întoarcă la desenul de la sfârşitul caietului, care şi acum îi aduce cea mai mare bucurie. Pagina ei de IG reprezinta expresia fizică, nefiltrată a traiectoriei ei emoționale.
În 2018, a inițiat proiectul HIP HOP LA FEMININ, care a început ca o seară de ‘pus’ muzica preferată de pe laptop, într-un bar. După câteva iterații, HIP HOP LA FEMININ este acum un show de radio lunar, de o oră, unde Gabriela și invitații ei îți prezintă mulitudinea de valențe a hip hop-ului, văzut prin prisma artistelor de gen.
Odată cu conectarea punctelor, a apărut și MOZAIC, un proiect sustenabil, care a adus în prim-plan lucrul manual din copilărie, într-un mod jucăuș, dar în același timp, neașteptat de diafan și feminin.
Gabriela s-a născut la Constanța, iar acum trăieşte în București. Dacă ar face un traseu cu toate destinaţiile din toți cei 44 de ani, folosind Google Earth, acest GPS art ar spune ‘Ești deja acasă.’
Dandelion Post întreabă, Gabriela răspunde:
Cum arată o zi ideală din viața ta?
Ziua ideală începe cu trezirea dintr-un somn sănătos, de minim 7 ore, neîntrerupt, un aspect foarte important pentru a full time insomniac. Apoi 1-2-3 ore de desen, un mic dejun delicios gătit de mine, urmat de tricotat / croșetat pentru următorul proiect MOZAIC, după care ies la o plimbare de minim 10,000 paşi, cu o oprire la aparatele de sport din parc, în timpul căreia ascult muzică care-mi inspiră următorul mix HIP HOP LA FEMININ, încă o masă delicios de sănătoasă, plus întâlniri/ discuții cu prieteni sau alţi oameni mișto. Iar la sfarsitul zilei, un episod din The Graham Norton show ☝
Care e cea mai a ta activitate dintre toate lucrurile pe care le faci?
Îmi place în egală măsură să desenez, lucrul manual (tricotat + croșetat) și să fac mixuri de muzică, dar mărturisesc că desenul are un rol cathartic pentru mine. Este singurul mod de a exprima ceea ce simt, atunci când nu reușesc să o fac prin cuvinte. Când am o stare grea, spre foarte grea, desenul mă ajuta de fiecare dată să o înțeleg mai bine. O pagină albă de hârtie este singurul spațiu unde nu simt nevoia să mă ascund, unde găsesc detașare, iar efectul per total este extrem de eliberator. Tocmai de aceea, mi-am făcut un obicei din a desena, în fiecare dimineață. Și, deși mi s-a spus că desenele mele sunt uneori cringe sau greu de privit haha pentru mine ele sunt întotdeauna o bucurie, oricât de triste sunt ele, pentru că mă ajută să mă înțeleg.
Cum ademenești inspirația?
Cred că inspirația este acolo întotdeauna, doar că e mai ușor să-ți dai seama de asta atunci când ești într-o stare de deschidere, față de tine sau de lumea din jur. ‘Blocajul’ apare atunci când experimentezi emoții care te contractă, nu le-as numi neapărat negative, emoții precum supărare, singurătate, când simți că nu ești suficient de…, cand te compari cu alții etc. Atunci știu că am nevoie să ajung mai întâi într-o zonă cel puțin ‘neutră’, înainte de a-mi continua proiectele și a lăsa inspirația din nou să curgă. Iar pentru asta e nevoie de răbdare și multă înțelegere.
Which was your wildest dream becoming true?
Când eram mică, visam să ajung ‘departe’ :) Ei bine, am avut șansa să călătoresc într-o grămadă de țări, cu serviciul, si nu numai, un lucru pentru care voi fi veșnic recunoscătoare (Japonia, Coreea de Sud, Laos, Malaezia, Africa de Sud, Maroc, Yemen, Egipt, SUA, Canada, Danemarca, Suedia, Franța, Italia, Germania, Serbia, Belgia, UK, Ungaria, Cehia, etc tec). În plus am locuit câțiva ani în Melbourne și în Amsterdam. În concluzie, ✅.
Ceva ce credeai, dar nu mai crezi.
Pff, sunt atât de multe 🎀 că există oameni buni și oameni răi, că e bine să faci compromisuri în relații, că atâta timp cât ești sinceră și deschisă, lumea te va înțelege etc.
O melodie la care revii mereu sau ultima melodie pe repeat
(nota gazdei: pentru mult mai mult decât atât, accesați calupul săptămânal Hip Hop la Feminin pe Black Rihno în fiecare luni la 15.00 - pauză de setat reminder pe telefon)
Filmul tău preferat (sau ultimul film care ți-a plăcut super mult). Doar titlul sau și un de ce.
În contextul realității de astăzi, m-am tot gândit recent la Grave of the Fireflies, o animație superbă din 1988, marca Studio Ghibli, care expune efectele devastatoare ale celui de-al doilea război mondial în Japonia. Este o adaptare a cărții semi autobiografice a regizorului Isao Takahata, care necesită prezența unui pachet de șervețele, pe întreaga durată a filmului.
Un citat pe care l-ai avut salvat în telefon, scris pe mana sau pe pereți, tatuat?
‘If you love something, set it free. If it comes back, it’s yours. If not, it was never meant to be’.
Cat person or dog person
O întrebare foarte grea :) îmi plac câinii și pisicile în egală măsură 🐬
Cum te distrezi gratis?
Odată cu trecerea de la angajat full-time, într-un domeniu tehnic și ‘serios’, la cea de freelance în zona artistică, focusul meu s-a mutat și către modalități de a-mi petrece timpul liber, gratuit sau cu costuri minime 😊 așa că asta e o preocupare a mea permanentă. Printre altele:
🌳 vizitez parcuri din oraș sau cartiere încă necunoscute, mergând pe jos de acasă
🍒 picnicuri în parc, unde îmi aduc ceva de tricotat sau de citit
⛩ vizitez muzee care au intrare gratuită în prima miercuri din lună (vezi Muzeul Național de Artă, Zambaccian, Muzeul Satului, etc.)
🥫 ditto pentru expoziții in diverse galerii sau spații contemporane de artă
🪅 la Piața de Artă și Design, intrarea e gratuită, de exemplu
🚃 fac o plimbare de o zi cu trenul (plecare dimineata și întoarcere seara), pentru a vizita un oraș din vecinătate, unde altfel nu aș ajunge (Târgoviște, Buzău, Pitești - astfel am descoperit Kazoku, un restaurant japonez accesibil și delicios, Ploiești etc). Dacă îți prepari prânzul de acasă, nu iți mai cumperi o nouă sticla de plastic, pentru apă, costurile sunt foarte mici.
Ceva ce nu mai faci și îți pare bine
Mă bucur mult că nu mai fumez și nu mai beau alcool, la frecvența și cantitatea, cu care obișnuiam să le consum. Dacă îmi vine cheful la un moment dat, o dată la câteva luni, ok, atâta timp cât nu reprezinta un stil de viață. La fel și cu vopsitul părului, la care nu cred totuși ca mă voi întoarce vreodată
Ce chestii îți plăceau când erai mic/ă?
Unul din lucrurile pe care încă le împărtășesc cu Gabi mică sunt filmele ‘cu bătaie’, adică filme cu arte marţiale :) Acestea reprezintă zona mea de confort - dacă am o zi proastă, accesez canalul de Youtube Wu Tang Collection, și aleg unul din sutele de filme disponibile gratuit. Calitatea principală a acestor filme este că și cele foarte proaste, în ridicolul lor, sunt de fapt niște capodopere cinematografice. Chiar nu ai cum sa dai greş cu ele! Las aici câteva titluri, pentru cine are curiozitatea: Shaolin & Wu Tang, Mystery of Chess Boxing, Born Invincible. Multe au protagoniste în rol principal, Acestea sunt mai greu de găsit, dar de neratat Sister Street Fighter, cu Etsuko Shihomi, Lady Snowblood, cu Meiko Kaji, Yes, Madam, din 1985 cu Michelle Yeoh și Cynthia Rothrock, Come Drink With Me, cu Cheng Pei-Pei. Printre altele.
Acesta este și unul dintre motivele pentru care primul album Wu Tang Clan, Enter The Wu-Tang (36 Chambers), mi-a schimbat complet viziunea asupra muzicii și de aici a început de fapt aprecierea mea pentru muzica hip hop.
Un cont de Social care te inspiră
De unde te încarci cu energie bună?
Delimitarea și respectarea limitelor mele personale este cea mai bună sursă de voie bună 🎈
În loc de pe data viitoare: dacă urmărești pe cineva mișto, care te inspiră, dă-le un semn! Poate ceva mai mult decât un double tap sau un share. Mai ales dacă e vorba de cineva din România, unde artiștii există și se organizează singuri în ciuda lipsei aproape totale de susținere de vreun fel. Infrastructura culturală în România e la pădure. Feed your muses!