De câte ori mă întorc din vacanță, îmi propun să fiu mai turistă în orașul meu. Să merg la muzee, să mănânc lucruri noi la restaurante noi, să mă plimb în parcuri din alte cartiere. Încă nu am reușit. Judecând după prezența mea acolo, Floreasca e mai departe de Eroii Revoluției decât Berlin, Budapesta, Barcelona.
Dar! Ceva-ceva tot mi-a ieșit. Mi-am petrecut câteva ore cu o carte în AM Social Space, un working/study place extrem de drăguț pe la mine prin cartier. Mi-l salvasem pe harta de locuri unde vreau să merg și mi-am petrecut o sâmbătă după-amiază acolo cu o carte pe care nu reușesc să o termin, un gin, hai două și un sandviș superb cu pesto într-o focaccia delicioasă.
Deja era o după-amiază de mare angajament, când, lângă masa mea s-a instalat o boxă și s-au adunat vreo 20 de tineri. În câteva momente, la 1 metru de mine, o poetă își recita poeziile. După ce o termina pe fiecare, lăsa foaia să cadă pe jos. Eram în mijlocul acestui eveniment social și nu m-am simțit awkward.
Așa am cunoscut-o pe Miruna Romanciuc. Și am știut că vreau să aflu mai multe despre ea.
Câteva versuri notate în agendă atunci cum le-am notat. Autoarea le paginează altfel.
ți-am donat singurele organe reale: atenția, grija
am dezlipit din aproape în aproape groaza ca pe un preț de pe un cadou.
acum am această gură curată, în care îmi fac cruce cu limba când trec pe lângă biserică. nu pentru dumnezeu, pentru străbunica mea
Imaginați-vă să fii într-un loc doar ca să citești, după un gin în mijlocul zilei, să ți se întâmple lucrul ăsta la 1 metru apropiere. Ce cadou! Putea să rămână un moment other wordly, dar am mers să vorbesc cu Miruna și îl aduc pe Pământ, printre păpădii.
Dandelion întreabă, Miruna răspunde
Cum a intrat poezia în viața ta?
Greu de spus, dar îmi amintesc clar un moment din copilărie în care eram în vacanță, la bunici, și i-am cerut bunicii un creion pentru că am simțit să scriu o poezie pentru mama.
Ce fel de poezie scrii?
Scriu pe teme universale, oscilez între poezia confesivă și cea axată pe formarea de imagini.
Care e proza din viața ta?
Tot ce se întâmplă în rest. Pentru mine poezia e nucleul, iar în rest poate fi orice, inclusiv proză. Și memoria - memoria e proza supremă. :)
Cum invoci o poezie?
Simt că e invers, ea mă invocă pe mine atunci când am disponibilitatea să o observ în toate lucrurile mici ale unei zile obișnuite. Ea e mereu acolo.
Când scrii, ai în minte și audiența?
La început scriam doar pentru mine, pentru plăcerea de a scrie. Ulterior, când am început să primesc mai mult feedback pentru poeme și mai mulți followeri pe contul de instagram, am început să am în minte tot mai des audiența. De când am început să mă gândesc la debut și să conturez manuscrisul, mă gândesc mereu la mințile care țin celălalt capăt al poemelor și la ceea ce spune Louise Glück într-un interviu: There are always two people working on a poem, the writer and the reader.
Cât de mult editezi?
Din ce în ce mai mult. Atunci când editez mă simt ca și cum aș curăța oglinda în care privești pentru a vedea poemul.
Cum ademenești inspirația?
Nu fac eforturi, nu o grăbesc către mine. Mă axez pe exercițiul de a scrie pentru că, nu-i așa, inspirația trebuie să te găsească muncind. (Picasso)
Cum devii un poet mai bun?
Citind și scriind constant, asumat, sincer/ă cu tine și cu cei care te citesc. Exersarea vulnerabilității în spațiile poetice mi se pare esențială.
Când erai mică, învățai poezii pe de rost?
Da. Mai ales pe cele scrise de Blaga. Izvorul nopții a fost un mare hit pentru mine. :)
Ce altceva mai scrii?
Am scris recenzii pentru kooperativa poetică, dar în prezent scriu doar poeme.
Ce specializare ai ca medic?
Radiologie-Imagistică medicală.
Ce au în comun medicina și poezia?
Dorința de a face bine și potențialul de a-ți extrage seva din asta.
Cum influențează practica de medic poezia pe care o scrii?
Îmi aduce mai multe instrumente de limbaj, dar și dimensiuni emoționale pe care nu aș putea să le accesez altfel.
Numele tău de Instagram Poezie Moleculară este un pseudonim sau un titlu de volum?
Un pseudonim, momentan, dar nu exclud cealaltă variantă. :)
Unde în viață putem găsi poezie nescrisă?
În tot ceea ce ne permitem să vedem mai mult decât ca pe o reprezentare fizică. Poezie nescrisă e în încălzirea treptată a mâinilor care se lipesc de cana cu cafea dimineața, este în ploaia măruntă dintr-o zi obișnuită de marți în care ți-ai uitat umbrela acasă, în cele 6 alarme pe care ți le pui dimineața, just in case.
Recomandă-ne (doar) un volum de poezii
Anticorp, de Cristina Drăghici. ( editura Charmides, 2019)
Un alt lucru la care te pricepi, în afară de poezie (și medicină)
Fotografia.
Ce știi să gătești cel mai bine?
Probabil mucenici moldovenești.
Poeta ta preferată?
Foarte greu de ales, dar dacă e nevoie să spun un singur nume, atunci voi spune Anastasia Gavrilovici.
Niște versuri scrise de alții pe care le știi pe de rost?
Dacă poezia nu mă scoate viu din asta, atunci poezia nu există. (Radu Vancu)
Cine nu e mângâiat nu există. (Svetlana Cârstean)
Lucrurile simple îmi fac inima origami. (Anastasia Gavrilovici)
Ce îți place să faci cel mai mult din tot ce faci?
Să respir.
De ce ți-e dor uneori?
Vârsta pe care o aveau bunicii când eu aproape că nu o aveam și felul naiv, dar plin de bucurii simple ca niște baloane de săpun, în care privești lumea atunci când încă mergi în vacanțe la țară, la bunici.
O melodie la care revii mereu sau ultima melodie pe repeat (Link Youtube sau Spotify)
Filmul tău preferat (sau ultimul film care ți-a plăcut super mult). Doar titlul sau și un de ce.
Poor Things.
Un citat pe care l-ai avut salvat în telefon, scris pe mana sau pe pereți, tatuat?
Dacă poezia nu mă scoate viu din asta, atunci poezia nu există. (Radu Vancu)
Cat person or dog person?
Cat person 100%. 🐱
Cum te distrezi gratis?
Mă uit la stand-up comedy pe youtube sau ies la plimbări random.
Ce chestii îți plăceau când erai mic/ă?
Bilele din mămăligă cu brânză în interior, primite din mâinile străbunicii.
Un cont de Social care te inspiră
De unde te încarci cu energie bună?
Din sport și din cealaltă față a suferinței din spital, care dezlipește de pe fundal și colorează roșu aprins recunoștința pentru lucrurile simple din viața mea.
Note (auto)biografice
Miruna Romanciuc sau @poeziemoleculara este pasionată de poezie și totodată lucrează în sistemul medical ca medic rezident în specialitatea radiologie-imagistică medicală.
Se adună moleculă cu moleculă din lucrurile care o fac să simtă ceva, din imaginile care cresc în versuri și apoi în poeme. O poți identifica ușor atunci care deschide notes app ca pe o ușă din lemn și dispare în spatele ei zeci de minute pentru a căuta poemul pe care îl simte în apropiere.
Miruna a publicat în reviste online și în print, din țară și din afară, și lucrează tot mai serios la volumul ei de debut.
puține lucruri la fel de relevante
ca mirosul de iarbă proaspăt tăiată
întins ca o sârmă cu haine
între locul unde stau și renunț
și locul unde o iau de la capăt
Miruna Romanciuc