Episoadele Dandelion Guest sunt interviuri bilunare cu oameni pe care îi admir de la distanță, dar care mă inspiră de aproape. Sunt surprinsă de fiecare dată de generozitatea lor, mai ales în anii ăștia când nimeni nu mai are timp de nimic. Cele câteva zile când doar eu am citit articolul sunt singurele în care mă gândesc să nu cumva să mor, că rămâne capodopera neieșită la lumină.
Despre invitatul de azi:
Pozele lui postate pe Facebook mă opresc mereu din ce fac, chiar și din ce gândesc. Mereu stau să le analizez, să mă mir la ele. Ador locul, personajele, culorile, compoziția, obiectele care apar în ele. Împreună mă teleportează într-un spațiu în care am crescut, dar de care am (cam) fugit.
Am observat că puțini oameni din Românica emit lucruri românești. Nici n-aș ști cum să definesc românesc. Mi se pare că ne ferim de ce e al nostru și suntem mai atrași de ce vine de afară. Și eu sufăr de lucrul ăsta. De-aia mă bucur să îl am în feed.
Am o grămadă de poze de la el salvate în telefon. De obicei, când salvez poze de pe net, fac două snapshoturi - unul cu poza și unul care să conțină și numele autorului, ca să pot să dau credite dacă o folosesc. La el nu mai fac snapshotul pentru nume. Aș recunoaște o fotografie făcută de Vlad Bâscă legată la ochi.
Fără să am vreo autoritate, pentru mine Vlad Bâscă e cel mai autentic/bun/adevărat fotograf din România. Nici nu știu ce epitet să pun acolo. Cel mai fotograf ar fi mai corect și de aceea mi-a făcut curaj să îl rog să răspundă la câteva întrebări. Mă rog, câteva. Câteva zeci, din care l-am rugat să răspundă la măcar 5, dar a răspuns la toate!!!! Este cu siguranță cel mai bine ilustrat episod Dandelion Post.
După ce am citit și văzut tot, jur că primul gând a fost să mai scriu încă 1001 de întrebări, să nu se termine niciodată.
De multe ori am un regrețel că interviul nu e o conversație față în față, dar de data asta formatul e foarte potrivit.
Doamnelor și domnilor, vă invit să vă bucurați de Vlad Bâscă și lentila lui unică.
Dandelion Post întreabă, Vlad răspunde
Când te-ai prezentat/considerat prima dată fotograf?
Am absolvit in 2008 un curs de fotografie la Centrul de Pregătire Profesională în Cultură (CPPC), acreditat de Ministerul de Cultură, de pe urma căruia am primit un certificat/diplomă de FOTOGRAF, recunoscut/ă în UE. De atunci mă tot recomand ca fotograf, pentru a obține job-uri, din asta imi câștig existența. Altfel nu aș face-o, consider că după atîția ani în care m-am izbit de N job-uri și am acumulat experiență, tot mai am de învățat.
Ce te mână să pui mâna pe aparat?
O lumină care vine către mine. Mulți dintre subiecții pe care i-am fotografiat, nu i-am căutat, pur și simplu mi-au ieșit in cale, parcă cineva, într-o programare divină, îmi tot trimite de joacă.
Ce urmărești să surprinzi în fotografiile tale?
Realitatea, dacă am ști care e aia? Simplitatea din oameni naște povești ascunse.
Cum ajungi în locurile/situațiile pe care le pozezi?
Având mereu aparatul la mine, cu toate că de multe ori e telefonul. O fotografie pentru mine nu înseamnă neapărat calitate, ci să-mi transmită o emoție. O regulă de bază în fotografie e că nu există reguli. Și călătorind, evident.
Cum reacționează oamenii când îi fotografiezi?
Când o să ajung să-i fotografiez fără să știe (o să mă fac eu mare!) atunci consider că ajung să mă numesc FOTOGRAF. Reușesc asta cu câțiva dintre ei, însă mi-am creat “un stil”/obicei de a pune subiectul în centrul fotografiei și atunci mă poziționez perpendicular cu ei, așa că de multe ori interacționez cu ei după ce-i fotografiez. În proporție de 82% constat că sunt plăcut de societate.
Cum ai denumi nișa subiectelor pe care le fotografiezi?
Fotografie documentară/observațională. Ca proiect de suflet, am început acum 14 ani să merg în micile așezări rurale dintre ape din Delta Dunării și să petrec timp cu oamenii ăștia.
Ce sistem folosești ca să îți arhivezi pozele? Cronologic? Ștergi multe? Ștergi ușor? Ai backup? Folosești cloud?
Din păcate nu am niciun back-up, cred că facebook-ul e singurul. Le stochez pe ani, luni și după numele proiectelor. Multe harduri. Nu șterg nimic.
Care e aparatul tău preferat acum?
Lucrez cu un mirrorless Sony A7rII și cu două obiective de la Voigtländer de 35mm si 75mm.
Cam în ce proporție pozele tale sunt pe film/dslr/telefon?
Lucrez digital pentru că tehnologia ne ajută. Poți face digital o fotografie și să pară făcută pe film. O printezi și aia e.
Un sinonim personal pentru cuvântul fotografie (dacă ai)
Nu am. Poate “poveste”.
Ce îți place la România/români?
Că ne pricepem la toate și suntem peste tot.
Care e un lucru la care ești foarte bun în afară de fotografie?
Am vrut să zic gătit, dar am văzut întrebarea de mai jos. Cred că reușesc cu ușurință să interacționez și să mă împrietenesc cu oamenii, am răbdare să le ascult poveștile.
Ce știi să gătești cel mai bine?
Multe. Sunt fan plăcintă cu brânză de capră, spanac, ceapă verde, mărar, leurdă ( că tot se apropie sezonul ) ciuperci și chimen.
Ce chestii îți plăceau când erai mic?
Nu am amintiri, am poze. Uite, că tot întrebai ce-mi place în Ro - spuma din paharul de bere al bunicului.
O întâmplare după care viața ta s-a schimbat
O iubită m-a înșelat cu un fotograf.
De ce ți-e dor din primii ani ai Internetului?
Am descoperit târziu internetul, la 18 ani, primul calculator l-am avut la 20 de ani și la 42 de ani m-am ambiționat să asamblez și să configurez unul singur. Cred că, la fel ca toți milenialii, timpul petrecut prin internet cafe-uri stând pe mIRC.
Ceva ce nu mai faci și îți pare bine / Ceva ce nu mai faci și îți pare rău
Nu mă mai uit la televizor.
Am practicat foarte mult sport cand eram adolescent. Fotbal, baschet, toată ziua eram în arenă, puteam să alerg o zi întreagă. Cumva, îmi lipsește.
Ceva ce credeai, dar nu mai crezi.
Naiv sunt și acum în multe situații, dar nu mai cred că avem, cu toții, o misiune specială aici pe Pământ. 7,888 de miliarde de misiuni speciale.
Care a fost un vis nebun al tău care a devenit realitate?
Cred că ăsta, de a mă putea întreține din fotografie. Nu-mi fac planuri, îmi place să descopăr pe zi ce trece cu ce se mai ocupă Mercur retrograd.
Ce lucru simplu îți aduce bucurie constant?
Că mă trezesc dimineața.
Un citat pe care l-ai avut salvat în telefon, scris pe mână sau pe pereți, tatuat?
M-ai nimerit. Am un soare tatuat pe umăr, unde am adăugat un slogan al unei formații de punk, Bull-T, a unor prieteni din Tulcea, “Don’t fuck with me”. Evident, regret, am tot zis că mă duc să-l șterg, însă e tot aici cu mine.
Care e scopul vieții?
Nu știe nimeni, cred că ăsta, să ne dăm cu presupusul.
O melodie la care revii mereu sau ultima melodie pe repeat
Ascult in ultima perioadă, de 4-5 ani și nu mă tot satur Future Islands
În rest merge www.Nicecream.fm toată ziua în căști, boxe.
Filmul tău preferat (sau ultimul film care ți-a plăcut super mult). Doar titlul sau și un de ce.
Cred că serial, Seindfeld.
Un produs nou descoperit de curând pe care ai fi vrut să îl descoperi mai devreme
Mașina de spălat vase.
Unde mai dansezi?
O dată la 3 luni fac o terapie prin dans în Guesthouse, PlatformaWolf, Control.
Cum te distrezi gratis?
Fac poze.
Un om din România care te inspiră / Un cont de Social care te inspiră.
Am să zic fotografi: Cosmin Bumbuț, Silviu Gheție, Petruț Călinescu
Cel mai frumos compliment din viața ta și cine ți l-a făcut
Tu, uite, iau cu copy-paste “ Pozele tale mă opresc mereu din ce fac, chiar și din ce gândesc. Mereu stau să le analizez, să mă mir la ele. Ador locul, personajele, culorile, proporțiile, obiectele care apar în ele. Împreună mă transportă mereu într-un spațiu în care am crescut, dar de care am (cam) fugit.
Am observat că puțini oameni din Românica emit lucruri românești. Nici n-aș ști cum să definesc românesc. Mi se pare că ne ferim de ce e al nostru și ne învelim cu o poleială occidentală. Și eu sufăr de lucrul ăsta. De-aia mă bucur să te am în feed.
Am o grămadă de poze de la tine salvate în telefon. De obicei salvez poza și după fac un snapshot care să conțină și numele artistului, ca să știu a cui e arta. La tine nu mai fac snapshotul. Toate pozele tale țipă Vlad Bâscă.
Fără să am vreo autoritate, pentru mine ești cel mai autentic/bun/adevărat fotograf din România. Nici nu știu ce epitet să pun acolo. Cel mai fotograf ar fi mai corect și de aceea sunt curioasă să aflu mai multe lucruri despre tine și procesul tău creativ.”
note (auto)biografice
Vlad Bâscă, prietenii apropiați îi mai spun “Bușcu” a copilărit in Tulcea, a plecat la facultate în capitală. A studiat Sociologie-Psihologie, Spiru Haret, dar n-a profesat niciodată. A lucrat 7ani în sistemul bancar, după care și-a dat demisia și s-a apucat de fotografie.
Din 2008 și până în prezent se tot ambiționează să facă fotografii.
Este îndrăgostit de Delta Dunării și dorește să scoată un album foto cu fotografiile pe care le-a documentat cu oamenii de acolo.
Are un motan pe nume Stu și multe plante de udat.
Expoziții:
Black Sea Arts Festival 2016 - ÎNCONJURUL MĂRII NEGRE. OAMENI ȘI RITUALURI
Festivalului Internațional de Film despre Mediu și Oameni 2017, cu o serie de fotografii despre relația dintre oameni și mediu așa cum e ea în Delta Dunării.
Muzeul de Arta Constanța - People of Romania - Litotral - 2018
Galeria MISC, Centrul de Arte Diverse, Timișoara - 2018 - expoziție de grup “Memento Mori”
“ Cu apele curate” - Festival Pelicam, SNSPA, M60, Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii Galati - 2020-2021
Meniul Zilei de Mâine - o inițiativă Sphera susținută de KFC - despre viața familiilor defavorizate din județul Teleorman - Galateca & Palatul Șuțu -2023
A mai contribuit cu fotografii la filmele: Inimi Cicatrizate (Radu Jude), Soldații. O poveste din Ferentari (Ivana Mladenovic), Dancing Girl (Zeynep Koprulu), Simple Women (Chiara Malta), Lebensdorf (Vali Hotea ) & Om și Câine (Ștefan Constantinescu), Mammalia (Seb Mihăilescu).
Toate acestea fiind zise, eu cred că s-au furat voturile. Doar 82%?
Cu multă plăcere,
Laurenția
Da, la aceste intrebari nu ai sa nu raspunzi. Mersi.