🌬️🎥 David Lynch - Detective of the Unknown, Angel of Totality (part 1)

”Fix your hearts or die”

De o săptămână ascult atâtea materiale cu David Lynch încât am reușit ca și atunci când nu îmi intră ceva pe urechi să îi aud vocea în cap. Scopul meu e să îl ascult în continuare, până vocea mea interioară o să aibă timbrul lui, așa cum la un moment dat puteai auzi instrucțiunile de la Waze cu vocea lui C3PO. #goals 🤞🏻🤞🏻🤞🏻

Vineri (17 ian), când i-am văzut poza pe Facebook cu mesajul de RIP, nu îmi imaginam cât de mult o să mă afecteze doliul lui. Pentru că nu îmi imaginam tsunamiul de omagii care avea să urmeze. Mii de imagini și cuvinte, mii de montaje care îi alimentează aura legendară. Nu am mai jelit atât niciun necunoscut până acum. Cu fiecare lucru nou pe care îl mai aflu despre el, cu atât îmi dau seama de dimensiunea și simbolistica pierderii lui. Mai ales că în paralel, în planul ăsta al CNP-urilor și impozitelor, s-a desfășurat adevăratul freak show - spectacolul inaugurării lui Trump. Doamne ferește!

Acum 2 zile am aflat că Lynch a murit în meditație și am văzut și montajul cu el vorbind despre moarte (link mai jos). Pentru un scurt moment m-am liniștit. Nu e nimic de bocit. Până la urmă a fost printre puținii norocoși care au avut o viață privilegiată. A trăit după regulile lui, a iubit, a fost iubit, a fost super apreciat, înconjurat de oameni foarte talentați. A avut sincroane 1:1 cu potențialul lui și a murit deep diving. The man caught the big fish and didn’t return scria cineva într-un comentariu și mi-a plăcut. Nu avem de ce să fim triști. Și tootuși suntem. Nu din empatie pentru suferința lui, ci de mila noastră, cei rămași aici în Samsara.

wordsarevibrations

A post shared by @wordsarevibrations

David Lynch - A Man of Mistery

juliettelewis

A post shared by @juliettelewis

Englezii au verbul ăsta - pigeonhole - în română îl putem traduce cu a eticheta, asta presupunând o reducție, o supra-simplificare, o încadrare a cuiva într-o casetă foarte mică. David Lynch a fost pus în sertărașul de regizor, deși el de multe ori scria și scenariul, concepea scenografiile, co-compunea muzica. Cei din lumea filmului îl știau ca film maker. Dar acum îl cunoaștem ca artist total, ca umanist. Și ăsta mi se pare că e ultimul lui cadou pentru noi. His totality.

Am o plăcere mult mai mare să cercetez viața artiștilor decât opera lor. Sunt creatori pe care îi ador fără să mă înnebunesc după creațiile lor (David Bowie, Alejandro Jodorowski to name the most obvious). Pentru mine cea mai mare lucrare de artă a cuiva e felul în care trăiește. Arta e Artistul. Mediul și lucrările care rezultă sunt deja reducții ale lui, care depind de prea multe variabile necontrolabile ca să exprime suficient esența Artistului. În mod excepțional, Lynch pare că a reușit să se exprime în filmele lui destul de fidel.

Îl văd pe Lynch în filmele lui, dar îl văd mai mult în discursurile lui, îl văd și mai mult în ce spun ceilalți oameni despre el. Să ai atâta influență, atâta timp, să permeezi atâția oameni, e ceva extrem de rar.

Oricât aș încerca, n-o să pot trage un cerc în jurul personalității lui. Lynch nu e într-un fel. Se plimbă pe toate spectrele de la un capăt la altul: e și blând, și ciudat, e și sfânt, și kinky, pe cât e de egoist, pe atât e de generos, pe cât e de întors spre el, pe atât e de curios de lumea din afară. E lumină și întuneric, e pretty damn wholesome. Nu îi e frică de abstract, de haos, neînțeles, de urât, de rău, dar nu se lasă pervertit de ele. Lumina lui e mai puternică decât orice și de aceea pentru el întunericul are și o splendoare. O splendoare pe care nu știu câți o pot vedea natural, dar pe care o vedem în filmele lui.

Cred că oricine îi vede filmele și picturile se gândește că e ceva în neregulă cu el. Oare ce-l chinuie? Dar când îl auzi vorbind, pare că nu îl chinuie nimic, pare că îi place să exploreze întunericul cu voioșie. How can this be?

Începutul vieții lui a fost complet idilic mulți ani, petrecut cel mai mult în Idaho.

I never heard my parents argue ever about anything. They got along like Ike and Mike. Super happy household. As I look back, I didn't think anything of it, but I had tremendous freedom. Nobody was overbearing. It was as if there was just a foundation of love and off we went you know each in our own direction. The Art Life

Până într-o seară de toamnă, când…

One night, I kinda have the feeling it was in the fall, it was pretty late. Usually my father would go outside and yell: John, David! and that would bring us home. This night must have been close to that time.

From across Shoshoni Avenue, out of the darkness, comes this, like the strangest dream, because I’ve never seen an adult woman naked, and she had beautiful pale white skin, and she was completely naked, and I think her mouth was bloodied and she kind of came with strangely, walking strangely across Shoshoni and came into park circle drive, and it seemed like she was sort of like a giant, and she came closer and closer, and my brother started to cry. Something was bad wrong with her. And I don't know what happened, but I think she sat down on the curb crying but it was very mysterious like we were seeing something otherworldly and I wanted to do something for her, but I was little I didn't know what to do. The Art Life

M-a făcut să mă gândesc la povestea lui Buda - the spiritual master formerly known as prințul Siddhartha Gautama. Buda a trăit în lux și izolare completă de suferințele lumii exterioare până la 29 de ani!!! Atunci a părăsit zidurile palatului și a văzut pentru prima dată: un bătrân, un bolnav, un cadavru și un ascet. Vederi care l-au zguduit. So much so încât a renunțat la viața sa privilegiată, și-a lăsat nevasta și copilul mic în căutarea unui răspuns la suferințele lumii.

Se pare că pentru cei feriți de suferință, prima întâlnire cu ea le marchează tot destinul.

Apoi s-au mutat din his beloved Idaho în Virginia, în timpul liceului, unde s-a simțit oribil (ca orice adolescent), dar unde își descoperă vocația de pictor și apoi pleacă în Philadelphia, oraș sinistru de unde însă își trage estetica și pasiunea pentru macabru.

Philadelphia was kind of a poor man's New York City. A weird town, it was kind of a mean town. One woman who is my neighbour reaked of urine and she was a complete racist. There was another woman who was totally crazy. She was a neighbour down the street, she lived with her parents and she would go around the backyard on her hands and knees squawking like a chicken and saying: I'm a chicken, I'm a chicken and sqak and squak and go around and around in this tall white grass in her backyard. She came up to me one day on the street and she said: Oh my nipples hurt! and she was squeezing her breasts and standing in front of me squeezing and shaking.

Then there is that person I walked by, you know going to store to get some smokes or something. I'm walking down the street and there's a very nice lady with her little baby boy on her lap. I'm walking by, I say:

- How you doing?

- How you doing? How you doing? then she turns to her little baby and says: You grow up like that and I'll fuckin kill you.

There was sick, sick fear in the in the air. There was a feeling of sickness, corruption, racial hatred. But Philadelphia was just perfect to spark things. And the students were great and they were workers. And we had a kind of camaraderie. And it was like the art life, the art spirit was alive and well.

Nu mai știu unde am citit că dacă ești atent la cuvintele pe care le repetă un om când vorbește, îți dai seama de multe lucruri despre el - ce e important în viața lui, cum simte lumea (din ce gen de verbe folosește - mă gândesc, simt, cred, nu cred, văd).

Am făcut o listă cu cuvintele cel mai des auzite zilele astea la el:

• Ideas

• Beautiful

• Love

• Dreams

• Abstractions

• Dark

• Fantastic

• Mystery

Mi se pare un portret destul de accurate.

armannafeei

A post shared by @armannafeei

E unul dintre puținii oameni pe care îi știu care au devenit mai cool și mai frumoși (chiar și fizic) la bătrânețe. Dacă nici asta nu te convinge să meditezi și să te dedici artelor, atunci nu știu ce ar putea.

Vor urma încă 2 părți pe acest subiect, pe care le voi livra la săptămână. Următoarea va fi despre filme și urmă-următoarea va fi despre procesul creativ.

Stay weird!