🌬️🎥 David Lynch - Detective of the Unknown, Angel of Totality (part 3) - Procesul Creativ
Don’t fear the darkness. Don’t even worry about it. Simply turn on the light.
Mult timp februarie a fost luna mea cea mai depri. Viruși, plictiseală, frig, lipsă de soare, nevăzut oameni, în facultate era și luna de după sesiune, care mă lăsa hollow. Not anymore. Nu mai am nicio lună depri. Am scăpat de sesiune și s-a inventat Internetul. 🥳 Party Forever! Uite, de exemplu deja m-am simțit ca de Crăciun în februarie. Mi-a ajuns cartea Room to Dream. Este superbă. Nu zic mai mult. Am început-o, am răsfoit-o, am mirosit-o. E mai mult decât visam. Dorm cu ea la cap. Când nu am timp să o citesc îi miros paginile.
Am tot amânat publicarea celei de-a treia părți din trilogia păpădioasă Lynch. Mi-aș fi dorit să am timp să aprofundez, dar m-am hotărât să public ce am până azi și, poate, după ce o să citesc Room to Dream și Catching the Big Fish să revin cu ceva mai bogat. La cum se mișcă lucrurile, asta nu pare că se va întâmpla prea curând.
Ce păcat totuși că aceste cărți existau și a trebuit să moară un om ca să ajung la ele.
Înainte să reiau notițele, sumarizez cele 4 lucruri care mi-au rămas despre procesul lui creativ:
Artistul nu trebuie să sufere ca să creeze
Ideile sunt ca peștii
Love the Work
Always have the final cut.
1. Artistul nu trebuie să sufere
Nu știam absolut nimic despre viața lui Lynch înainte să moară. Moartea poate fi ca o veioză pe viața unui om. Înainte să citesc orice despre el, aș fi crezut că e un tip ciudat, dificil, zbuciumat, orgolios, nărăvaș, depresiv, cu o copilărie dubioasă, ca mai toți artiștii (sau oamenii în general, mai ales oamenii cu copilării în anii 40). N-aș fi bănuit în vecii vecilor amin că avut 2 părinți care se înțelegeau ca Ike și Mike (cum zice el). Who has that? N-aș fi bănuit în vecii vecilor că nu era capricios și vulcanic pe set.
Dar Lynch nu e conform. Lynch e îngerul totalității. Lynch făcea filme creepy cu blândețe. Cel puțin așa reiese din toate poveștile zise despre el de toată lumea. E o posibilitate ca poveștile să fie skewed de lentila doliului. Ceea ce e enervant. Dacă și în fața morții ne simțim datori să îmbrobodim, să evităm adevărul, ce pretenții să mai ai?
Bine, cred că a ajuns să creadă și să trăiască armonia în procesul creativ mai spre finalul vieții, pentru că atunci când vorbește despre tinerețe, menționează depresie, zbucium, chiar și sindromul impostorului.
2. Ideile sunt ca peștii
Partea care m-a fascinat cel mai tare în acest tunel de iepure a fost să descopăr procesul creativ al lui Lynch, împărtășit cu mărinimie. Procesul creativ e subiectul meu preferat de studiu. Până acum doar John Cleese, Chuck Palahniuk și David Lynch au fost pe cât de generoși, pe atât de specifici în divulgarea metodelor lor de creație. Dacă mai știi exemple, please reply and share.
Așa, deci procesul creativ al lui Lynch e în același timp structurat și complet intuitiv, deci irepetabil. Lynch și-a apropriat tehnica meditației transcedentale ca să invoce inspirația. Ceva ce nu e tocmai ortodox (era să zic). Nu e kosher. Adică nu se face în meditație. Teoretic nu folosești meditația cu un scop. But he did. Și #parereamea e că într-un final s-a dovedit că lucrul ăsta nu e deloc greșit. Pentru că ce a ieșit a folosit ca instrument de expansiune a conștiinței în masă.
Fun fact, am dat peste acest top al influencerilor spirituali în viață în 2025 și Lynch e pe locul 6. My #1 (Richard Rudd) e pe 87. But just because he’s shy.
Iată ce am extras din prelegerile lui despre modul lui de lucru:
Step 1: Lure the idea with desire (asta sigur nu e în manualul de TM)
Step 2: Fall in love with an idea (ceva ce un AI nu va putea face niciodată)
Step 3: Use the idea to catch more ideas
Step 4: Dive deeper to catch bigger fish
Step 5: Staying true to the idea
Step 6: Stay open to the moose on the table (vezi mai jos)
Step 7: Gather the best team
Step 8: Empower your team to use the best of their talent (ceea ce el a făcut cel mai bine dintre toți. He saw people’s souls zice Naomi Watts)
Step 9: Always have the final cut (care e în linie cu staying true to the idea)
Când am început să meditez, părea că singura cale de aprofundare a practicii duce spre ascetism. Lucru care nu mă atrăgea deloc și mult timp m-a făcut să nu îmi doresc să merg mai departe. Iluminare? Nu, mersi. Eu vreau să am idei, vreau să mi se aprindă artificiile. Primul meu mentor budist chiar mi-a zis că meditația ucide ego-ul și simplifică creativitatea până la punct și linie. Mi-a dat și exemple. Nu mi-au plăcut. Materialul din care sunt croită e o catifea cu broderii florale.
Și d-aia am iubit să aflu cât de profundă era practica lui Lynch și cât de complexe și ciudate erau creațiile lui. Apropos, am început să văd Inland Empire - parcă primul lui film tras pe digital, dacă îmi amintesc bine. Are notă mică, l-a făcut când avea 60 de ani, nu aveam așteptări de la el. Este cel mai complex film pe care l-am văzut vreodată. 10 clase mai sus decât orice altceva. Fenomenal. Încă nu am bandă să îl consum. E perioada aia în care toate benzile sunt ocupate, dar mă simt bine să îl am în sertăraș pentru mai târziu. Ca o ciocolată ascunsă în buzunarul unui sacou în șifonier - de care știi, dar de care uiț intenționat. (Bunică-miu avea obiceiul ăsta, să ascundă pachete de gumă și ciocolate în buzunarele sacourilor din șifonier. Iar eu, deși știam asta, preferam să știu că sunt acolo decât să dau iama în ele și să nu le mai am.)
Așa, unde eram? Da. Meditația și creativitatea exuberantă. Asta a fost marea bucurie. Să descopăr că sunt compatibile. Lynch ne-a arătat că se poate să meditezi de 2 ori pe zi, să bei cola, să fumezi și să faci filme weird, în timp ce creezi armonie în jurul tău. And that is why he is the angel of totality. The deeper he dived, the more light he brought to the surface. While staying true to his incarnation.
“The best thing in the world is ideas”
”Just realise the ideas that you fall in love with.”
”Many of the ideas that come are conjured by our world.”
”Nobody knows where ideas come from. 1 minute it’s not there and then one minute. It’s there with details.”
#feelinggrateful Toată dragostea lui pentru idei și pentru viața creativă m-a făcut să îmi aduc aminte cât de norocoasă sunt să trăiesc în lumea ideilor. Deși în publicitate ideile mele ajung să se concretizeze în 5% din cazuri (statistică personală, poate alții o dau mai bine, fuck you!) și din astea 4% nu mai seamănă cu ideile inițiale, totuși în fiecare zi mă gândesc la ceva creativ. Și nu mă ține nimeni să nu am proiecte personale în care să am libertate 100%. Pot să pun legit pe cartea mea de vizită că sunt Creativ și am uitat cât de privilegiată sunt. Îmi cumpăr pâine și ploverașe de pe Vinted din creație. BTW nu îmi place niciuna din reclamele făcute de Lynch. Dar absolut deloc. Nu e mediul lui.
Cineva a urcat Masterclassul lui peYT. Nu știu cât o să stea acolo.
3. Love the Work
Multă vreme am crezut că marea căutare în domeniul expresiei creative (scuze, nu am sinonim) e mediul - în ce pachet livrezi ce ai tu de dat lumii. Nu mai cred asta. Cred că ce ai de dat e mai important decât felul în care o faci. Cel mai bun mediu e ăla cel mai posibil pentru tine. Unii pot face filme, alții fac meme.
Mult mai important e să descoperi ce ai de oferit și să găsești plăcere în asta.
Zicea un tip f mișto (Ian Rogers) că cea mai multă artă, și cea mai mișto de altfel, nu e expusă. Nu mă gândisem niciodată la asta și inițial nu mi-a venit să cred. Dar daaaaa! Sunt sigură că așa e. La un Brâncuși sunt mii de alți sculptori necunoscuți și câțiva chiar mai mișto. La un Ghenie sunt mii de alți pictori mai artiști care n-au vândut niciodată. Van Gogh joacă în ambele tabere. Și câți alții. Fuck fame! Just do the work you love to do. Lynch a lucrat toată viața la picturile lui dubioase și n-a fost faimos pentru ele, deși a lucrat mai mult la ele. A făcut și muzică și design interior. De care mai nimeni nu știe mai nimic. Nu doar filmele îl fac artist. Cred că niciun artist autentic nu se limitează la un singur mediu. Doar unul se întâmplă (uneori) să devină mai cunoscut.
Love the work, spread the love (click mai jos, slide, come back)
Ziceam mai sus la Step 6: Stay open to the moose head on the table. Mai jos e povestea:
4. Always have the final cut
Aici se face diferența între artă și comerț. Arta e profund egoistă. Arta proastă e făcută de ego-uri de suprafață. Arta mare e făcută din ego-ul colectiv - ceva care ne tulbură pe toți și are șansa să ne transforme pe cât mai mulți. Cea mai proastă artă e făcută de mai multe egouri. Îi zicem artă, dar nu e. E doar o confuzie care se află pe un soclu sau într-un muzeu sau pe un ecran.
Art is profoundly selfish. Great art is so deeply selfish that is about all of us. #parereamea
Don’t fear the darkness don’t even worry about it. Simply turn on the light. Maharishi
I wish, no matter what the weather is, I wish for all of you, blue skies and golden sunshine internally, all along the way. Everyone, have a great day!
