🌬️😎Evidently...Dr. John Cooper Clarke

The blue collar poet

Oct 24, 2024

Dacă e să beau, mie îmi place să beau whiskey. Ador și Cola. Cola e probabil lucrul de la care mă abțin cel mai mult, atât de mult îmi place. Nu suport Whiskey cu Cola în același pahar. Dacă nu am nimic de băut la o petrecere decât whiskey și cola amestecate sau apă, beau apă. Nu din principiu. Wiskey amestecat cu cola e un fel de coriandru pentru mine.

La fel sunt și cu muzica și poezia. Nu ascult muzică pentru versuri. Nici chiar dacă sunt mișto. Dacă îmi place muzica, versurile aproape că nu contează atâta timp cât nu sunt deranjante (nici chiar să fie cățelul cu părul creț, totuși). Nu pot să ascult cântăreți poeți gen Bob Dylan. Dacă sunt la o petrecere și tot ce pot să ascult e Bob Dylan și Tom Waits sau Melc Melc Codobelc, ascult Melc Melc Codobelc. Nu fac asta din vreo convingere. I just can’t. Dar ador poezia. Și poeții. Numai să nu cânte.

Dar iată că am descoperit cel mai rockstar poet. De care nu am știut nimic tot timpul ăsta. Am trăit sub o piatră.

Iată că în sfârșit pot să îmi justific dragostea și pentru podcastul meu preferat - al lui Adam Buxton. De când m-am apucat să scriu newslettere, el s-a apucat să nu se tocmai țină de treabă cu podcastul și nu am avut cu ce să mă laud de la el.

Dar săptămâna trecută a făcut-o de pomină. Este ca un tort cu frișcă interviul lui cu Dr. John Cooper Clarke. Atât de … punk, că alt cuvânt nu îmi vine. Neconform, neașteptat, neforțat, asumat, nealterat, sensibil și amuzant, simplu, sincer, creativ. Prăjit, dar cald ca pâinea. E singurul poet pe care l-am auzit vreodată că nu scrie ca să se exprime, ci ca să facă bani. Și probabil i singurul care a reușit să o facă într-un final, că nu i-a fost ușor. Momentan fac un maraton cu toate podcasturile la care a fost invitat, dar nu mai am răbdare să ajung la o concluzie, trebuie să las aici prăjitura.

Nu! Mai întâi un aperitiv - el însuși recitând poemul hit I wanna be yours în 1982