🌬️🐇🕳️Psihopatul de alături

TW conținut cu impact emoțional

M-am împiedicat și am căzut în acest tunel, efectiv. Nu e ceva ce am căutat, ba chiar am încercat să evit, dar, ca în viața reală, am evitat până nu am mai putut evita și în cele din urmă am îmbrățișat tunelul cu psihopați, cu următorul parcurs cronologic:

1. Saltburn

Undeva prin iarnă, după neașteptat de lunga mea pauză de filme, mi-a recomandat o prietenă Saltburn. Nu am intrat în el imediat. Au venit Oscarurile, mi-a trecut numele filmului de câteva ori prin ochi, am auzit că au resusciat melodia drăguță a lui Sophie, am văzut poze pe covorul roșu, apoi meme și ce mi-a dat impulsul final a fost reel-ul cu scena în fundul gol cu coloana sonoră aferentă. Fundul m-a făcut să apăs. Nu pentru că sunt fană funduri, dar m-a intrigat suficient. Atâta sunt de sofisticată. Nu o să țin niciodată minte numele actorului din Banshees of Ishereen, deși uite că am ținut minte aceste cuvinte la fel de memorabile.

Când am dat play, nu știam absolut nimic despre poveste. Inițial mi s-a părut un Call Me By Your Name mai ieftin și de groază. Doar la asta m-am gândit - de ce trebuie să punem urât într-un film frumos? Nu eram în mood de cautionary tales. I rarely am. My entire life is a cautionary tale. Măcar în filme să văd băieți și fete care cântă Bach la pian și chitară pe marginea unei piscine, în curtea unei vile italiene. La un moment dat firul narativ a devenit atât de twisted, încât mi s-a părut puțin interesant. All in all nu m-a deranjat că l-am văzut.

Chiar zilele astea, deși valul Saltburn e dus de mult, am citit în cel mai mare treacăt un caption pe Facebook, în care un regizor zicea că e important să ne uităm la Saltburn pentru că genul ăla de oameni există și trăiesc printre noi. Mi-a atras atenția, pentru că eu ajunsesem în etapa 5, în care citeam despre oamenii ăștia care trăiesc printre noi.

Nesatisfăcută de Saltburn, mi-am amintit de o referință cinematografică pe care o știam chiar de la Guadagnino (care îl amintește ca inspirație pentru CMBYN) - un film italian (sau franțuzesc?) din anii ‘60, în care un musafir reușește să seducă o familie întreagă - și mama și fata și fiul și tatăl - That should be interesting, nu? L-am căutat de mi-au sărit ochii din cap, pentru că știam doar acest scurt sinopsis. Și l-am găsit!

Doamne, Domnicule Mare, ce tâmpenie de film! Din păcate am uitat iar cum se cheamă și nu am timp acum să caut. Povestea foarte asemănătoare cu Saltburn, dar miza în scenă de o absurditate absolut deranjantă. Am uitat aproape tot. Cum ziceam, e acest tip care vrăjește pe rând toți membrii unei familii. Dar nu vedem exact cum reușește, ce îl face pe el atât de irezistibil. Îi vedem pe toți, pe rând, într-o agonie tâmpă. Știi cum fac unii regizori filme, cu impresia că noi avem acces și la filmul din capul lui? Genul ăla. Needless to say, nu l-am văzut până la final. Îmi amintesc o scenă cu fata tânără și brunetă, cu freză din aia de anii 60, tapată, cu vârfurile întoarse, helancă albă, sutien care îți intra în ochi de la orice distanță. Era devastată și atârnată de tipul ăsta. Iar el era impasibil. Atât. Cam așa era tot filmul. Chiar îmi pare rău, nu reușesc să îmi amintesc de nicio culoare numele. Dacă îl știe careva, please reply. Acum parcă aș vrea să văd și restul.

---

2. The Talented Mr Huberman

Mai departe, trecem în lumea reală, unde am ajuns la episodul desconspirarea lui Huberman, căruia i-am dat, fără să mă gândesc prea mult, subtitlul The Talented Mr. Huberman. M-a îngrozit. Mi s-a făcut rău la stomac când m-am pus în pielea partenerei lui la al 4-lea FIV (pentru embrioni, nu pentru actual babies) care a aflat că el mai avea 5 relații în paralel. Nu zic mai mult, am scris deja. Dacă ai pierdut, se poate consulta aici.

---

3. The OG Talented Mr Ripley

După mai multe filme proaste ajung invariabil să mă recuperez cu un film care știu că mi-a plăcut, că oricum nu țin minte mai nimic din nimic. Am ales The Talented Mr. Ripley. Superb! Toți. Tot. Cel mai superb, deși și Plain Soleil cu Alain Delon e destul de superb. Zic de el pentru că e absolut aceeași poveste.

sursa imagine: vanityfair.com

M-am hotărât. Cel mai mult îmi plac filmele din anii 90. Ce personaje! Ce actori! Și Gwyneth Paltrow e extrem de convingătoare și șarmantă. Costume, imagine, buget, timp de producție, dar mai ales!!!! mai ales poveste și personaje. Matt Damon e carismatic și talentat. Jude Law e superb și nesuferit, Gwyneth e râzgâiată și vulnerabilă. Era un respect pentru arta povestitului și pentru spectator, domne. Nu se mai fac filme ca pe vremuri. Doamne, sper că nu am ajuns acea persoană!

---

4. Ripley cel nou

Complet, dar complet suprinzător apare miniseria Ripley pe HBO și tunelul se mai lungește puțin. Semn clar că mai pot să fiu cool. Ripley e nou, e cu Andrew Scott, toată lumea zice de bine. I will like it. Nu voi fi o babă căreia îi plac doar filmele bune, de când era ea tânără. Doar că sunt. Am curaj să scriu acest pasaj doar pentru că am reușit să găsesc încă o persoană căreia nu i-a plăcut HBO Ripley deloc, din aceleași motive ca și mie.

Mult timp mi-a fost rușine că nu mi-a plăcut. Am crezut că m-am stricat. Am vrut să îmi placă din toate puterile. Dar după al treilea episod nu am putut să continui. Am rezistat la toată plictiseala, am rezistat la Italia alb-negru, am rezistat la lipsa de orice talent a lui Ripley și la anostitatea lui Dickie (doamne, cât de enervant de plictisitor era), dar pietroiul ăla în cap și barca scufundată cu bolovani m-au insultat. Adică după ce că mă plictisești, mă faci și proastă? Nu!

Da, filmul are un DOP grozav, dar el o fi fost și scenarist și regizor? Nu am căutat. Așa pare. Un film făcut de un tip lăsat să facă ce vrea cu camera și jde milioane de dolari. Mi s-a părut o bătaie de joc. De poveste, de Italia, de actori, de personaje, de inteligența și timpul privitorului. Nu am ajuns să citesc cartea, dar îmi doresc. Dar nu vreau să o cumpăr. Doar împrumutată dacă o are cineva.

Deși nu am citit cartea, pot să zic despre ce e povestea - e despre un psihopat incredibil de carismatic, care omoară și apoi fură identitatea unui tânăr de bani gata, cel puțin la fel de carismatic. E despre până unde ajung manevrele psihologice pe care le face psihopatul oamenilor de bună-credință. E despre privilegiu și invidie, despre tineri frumoși, bogați, care trăiesc într-o casă superbă, într-o localitate încântătoare din Italia. For which we need colour!!!! HBO Ripley e ca un copil supărat pe mă-sa, care vrea să facă totul invers.

• Personaje carismatice? Nu. Hai să le facem fade și anoste (de departe cea mai mare greșeală). L-am compătimit în fiecare secundă pe Andrew Scott. Talentatul Andrew Scott a fost redus la un biet criminal lipsit de orice talent și chiar prost. De ceilalți nu mai zic.

• Scenariu subtil cu intrigi psihologice si suspans? Nu. Îl scufundăm pe Ripley și îl lovim cu un bolovan de 15 kile în cap la 50 de km la oră și el scapă fără zgârietură. Come on!

• Superba Italie scăldată în artă și culori? Nu. O tragem în alb-negru.

It’s a sad, sad, sad production care se scoate cu o singură chestie - e alb-negru. I really really don’t get it.

---

5. Psihopatul de Alături

Vrând-nevrând eram în tunelul cu psihopați și nu simțeam că am câștigat nimic. Moment în care îmi apare pe Facebook recomandare de carte de Psihologie practică - Psihopatul de Alături de Martha Stout. O aveam pe listă, e des recomandată prin podcasturile pe care le ascult. Pe Facebook era o poză cu ea în română, o comand, vine, deschid prima pagină, cut, trec 4 zile și termin pagina 286 - ultima. Nu am mai citit o carte așa repede de la De ce fierbe copilul în mămăligă. Singura carte pe care am citit-o într-o zi.

Marea noutate pentru mine a fost să aflu că există oameni doar răi. Oameni fără conștiință. Oameni care nu pot simți nimic. Oameni care fac rău altor oameni - nu întotdeauna fizic sau violent, de cele mai multe ori meschin și gratuit - doar pentru că e singurul lucru care îi distrează. Mi se pare îngrozitor. Oameni care se gândesc doar la ei și cum să îi domine pe ceilalți. Și nu vorbesc de Putin și Hitler.

1 om din 25 este psihopat. 4% din populație. They are all over.

Cu fiecare pagină cu care citeam, cu atât Saltburn era mai bun si HBO Ripley mai prost. Personajul din Saltburn e foarte bine documentat. Tipologia de psihopat mediocru invidios. Ripley e foarte bine documentat - psihopatul inteligent și carismatic. HBO Ripley e atât de evident nedocumentat dpdv psihologic.

Citez din carte:

”Prima tehnică este farmecul. Una dintre trăsăturile cel mai frecvent observate este un farmec volubil și superficial, care îi permite adevăratului psihopat să seducă alte persoane, la propriu sau la figurat - un fel de strălucire sau carismă care, inițial, poate face ca un psihopat să pară mai încântător sau mai interesant decât majoritatea oamenilor normali din jurul său. El sau ea este mai spontan sau mai intens, mai complex, mai sexy sau mai amuzant decât toți ceilalți. Uneori această carismă sociopatică este însoțită de un sentiment grandios de valoare ce poate fi captivant la început, dar care, la o cercetare mai atentă, poate părea ciudat sau caraghios.”

Ce este psihopatia?

Psihopații (sau sociopatii) sunt oameni care nu au conștiință - acel un sentiment constrângător al obligației în baza atașamentului pentru ceilalți. Ei își dedică viața jocurilor personale, câștigului de dragul câștigului.

Psihopatia este surprinzător de greu de remarcat și chiar și mai greu de explicat. În lumea reală psihopații nu arată ca în filme. Ei arată ca noi.

Autoarea denumește conștiința al șaptelea simț (al șaselea fiind intuiția).

Nu se știe (sau nu se știa în 2003, când a fost publicată cartea) dacă absența conștiinței e un mecanism adaptativ sau o tulburare mentală. (Eu cred că prima, care dă în a doua)

Nu se știu foarte multe despre psihopați, pentru că ei nu ajung aproape niciodată la terapie. Sociopatia este singura tulburare mentală în urma căreia pacientul nu resimte disconfort subiectiv.

”Sociopatia înseamnă incapacitatea de a procesa experiența emoțională, inclusiv iubirea și grija, exceptând situația în care o astfel de experiență poate fi calculată ca o sarcină intelectuală rece. La fel cum conștiința nu înseamnă doar prezența sentimentului de vinovăție și de remușcare, ci este bazată pe capacitatea noastră de a trăi emoția și atașamentul ca rezultat al sentimentelor noastre, psihopatia nu înseamnă doar lipsa vinovăției și a remușcărilor. Ea este o aberație a capacității de a avea și a aprecia experiențe emoționale reale (necalculate) și, astfel, de a stabili legături cu oamenii în cadrul unor relații reale (necalculate”) (p. 171)

”Sociopatia este, în însăși esența sa, un joc impasibil de șah, rece ca gheața. În funcționarea unor astfel de minți, alți oameni, chiar și ”prietenii” și membrii familiei sunt, în cel mai bun caz, niște pioni folositori. Iubirea nu este o posibilitate și nici măcar ceva ce poate fi înțeles când o altă persoană dă dovadă de așa ceva.” (p.172)

”În sens metaforic, narcisismul este jumătate din sociopatie. Chiar și narcisicii, din punct de vedere clinic, pot simți majoritatea emoțiilor la fel de intens ca orice om, de la vinovăție și tristețe la iubire și pasiune disperată. Acea jumătate care lipsește este capacitatea crucială de a înțelege ce simt ceilalți oameni. Narcisismul nu înseamnă un eșec al conștiinței, ci al empatiei, care este capacitatea de a percepe emoțiile celorlalți și de a reacționa adecvat la ele. Sărmanul narcisic nu vede dincolo de propria persoană, emoțional vorbind, și orice element venit din exterior va fi respins ca și cum nu s-ar fi întâmplat. Spre deosebire de psihopați, narcisicii trăiesc adesea suferințe psihologice și uneori pot apela la psihoterapie.” p. 173

Tipologii de psihopați:

• the classic - i wanna take over the world kind of guy - face orice ca să ajungă la putete, minte, riscă, calcă pe cadavre, nu respectă regulile (mulți ajung ipohondri - sunt prea preocupați de propria persoană - Hitler) - acei ceo/lideri politici

• invidiosul/oasa - care are o plăcere din a domina și a face oamenii să se simtă mici ca să se poată simți el/ea deasupra - (acei colegi)

• inertul - cel care caută să scape de muncă și orice responsabilitate cu orice preț, folosindu-se de ceilați ca să trăiască (acei membri ai familei)

• psihopatul necioplit - nu are șarm sau subtilități, e genul care vânează cea mai mică urmă de conflict și o amplifică - un prieten descria tipologia asta ca pe cei cărora mereu le pute ceva - cei care doar ei știu mai bine decât toți ceilalți care sunt toți niște idioți. (acei vecini.)

Cum recunoști un psihopat?

Amestecul de comportament permanent negativ sau sfruntat (așa era în carte, nu înțeleg nici eu) de inadecvat cu momente frecvente de solicitare a milei este cel mai bun semn de avertizare pe care îl vei primi din partea unei persoane fără conștiință.

Mi-am adus aminte că și Stutz în documentar zicea ceva asemănător. Când cineva e când cel mai mare erou, când cea mai mare victimă, atunci omul ăla are o problemă. Și tu, dacă ai de-a face cu el.

• Nu respectă regulile

• Impulsivi, nu reușesc să planifice în perspectivă

• Agresivi

• Lipsa remușcărilor după ce a rănit, maltratat sau furat de la o persoană

• Manipulatori

• Egocentrici, lipsiți de empatie

• Nu caută aproape niciodată tratament

• Au doar relații bazate pe interes

• Sunt interesați doar de propria persoană

• Lacrimile de crocodil la comandă - mai ales când un om bine intenționat se apropie să îl desconspire- sunt o marcă a psihopaților.

Cel mai adesea sfârșesc prin autodistrugere, dar nu înainte să distrugă câte vieți pot în calea lor. Totuși, sunt doar 4%.

Am citit cartea în română. Traducerea e deranjantă și neinteligibilă pe alocuri.

Ce e de facut la nivel de societate? Nici psihologia nici teologia nu au un raspuns. Încă sunt țări guvernate de psihopați. Încă sunt companii conduse de psihopați - multe care primesc sprijin guvernamental.

Autoarea vine cu o listă de 10 lucruri pe care le poți face tu ca persoană.

Cum te aperi de un psihopat?

1. ”Prima regulă implică pastila amară a acceptării faptului că unii oameni nu au, la propriu, conștiință.

2. Într-o dispută dintre instinctele tale și implicațiile unui rol jucat de o persoană - educator, medic, conducător, iubitor de animale, umanist, părinte – urmează-ți instinctele.

3. Când ai în vedere o relație nouă, aplică regula de 3 privind revendicările și promisiunile făcute de persoana respectivă. Nu îți încredința banii, munca, secretele sau afecțiunea unui om care minte de 3 ori.

4. Pune la îndoială autoritatea.

5. Măgulirea suspectă este materialul farmecului fals și aproape întotdeauna implică o intenție de manipulare.

6. La nevoie, redefinește conceptul de respect.

7. Nu te alătura jocului. Intriga este principalul instrument al psihopatului. Rezistă tentației de a te lua la întrecere cu un psihopat seducător, de a te arăta mai inteligent decât el, de la analiza sau chiar de a-l tachina. În plus față de faptul că te coborî la nivelul lui, înseamnă că te-ai distrage singur de la ceea ce este cu adevărat important, și anume de la a te proteja.

8. Cea mai bună cale de a te proteja de un sociopat este evitarea lui, refuzarea oricărui fel de contact sau comunicare cu el.

9. Analizează îți tendința de a compătimi prea ușor.

10. Nu încerca să îndrepți ceea ce nu se poate îndrepta. A 2-a, a 3-a, a 4-a și a 5-a șansă sunt pentru oameni care au conștiință. Dacă te confrunți cu o persoană care nu are conștiință, învață să înghiți în sec și să reduci pierderile.

11. Să nu fii niciodată de acord, din milă sau din alt motiv, să ajuți un sociopat în a-și ascunde adevăratul caracter. Te rog, nu spune celorlalți - rostit adesea cu lacrimi în ochi este rugămintea emblematică a psihopaților.

12. Apărați psihicul. Nu permite cuiva fără conștiință sau mai multora de acest gen să te convingă de faptul că umanitatea este un eșec. Cele mai multe ființe umane au conștiință. Majoritatea ființelor umane sunt capabile să iubească.”

Încă nu mi-am revenit după această descoperire. Mulțumim Martha Stout că ne-ai luat un văl gros pe pe ochi. Aveți grijă de voi!

Laura