🌬️📽️Țara arde și baba se uită la filme indie
Vreau să îi mulțumesc lui Călin Georgescu și susținătorilor lui că ne-au băgat electrodul în noi și am devenit disperați să ne informăm și să ne exprimăm opiniile politice. A sculat civismul din noi cu defibrilatorul. Sper din tot sufletul ca românii să fie mai treji decât americanii la faza asta.
Dar scrisoarea asta nu e încă o părere despre ce se întâmplă important în țara asta. E despre ce se întâmplă pe tărâmul podcasturilor și filmelor, deși am ajuns să consum cu cea mai mare moderație orice fel de content. Adică nu vă recomand cele mai bune podcasturi și filme din mai multe cât am văzut/ascultat ci pe singurele.
Nici nu mai știu cum am ajuns la interviul lui Marc Maron cu Taika Waititi. Taika e un regizor/actor/scenarist neo-zeelandez. De fapt nu doar un regizor, ci cel mai de succes regizor neo-zeelandez. Prima dată l-am cunoscut pe Taika în What We Do in the Shadows - parodia lui despre filmele cu vampiri (filmul artistic, nu serialul). Pentru mine 10/10. Joacă și el în film. Serialul parcă nu a fost la fel de savuros. Ultima dată auzisem că e combinat cu Rita Ora. Cam atât știam despre el când am deschis podcastul.
Interviul e foarte frumos. Pe de-o parte pentru că Marc și-a făcut temele și i-a văzut toate filmele, pe de celalată parte pentru că Taika e autentic. Astea sunt podcasturile care îmi plac cel mai mult, cele care par o discuție între 2 oameni mișto care nu știu că e un microfon între ei. Marc i-a consumat filmele cu multă empatie și are niște observații excelente pe marginea lor. Lucruri la care eu nu mă gândisem, deși îi văzusem 3 producții.
Filmele lui Taika nu sunt ca niciun alt film. O combinație de umor, umanitate, tristețe, naivitate și creativitate ca un mousse de ciocolată în mai multe layere - fin și delicios.
Mereu mă întreb cum ajungi să reușești să produci lucruri atât de sensibile într-un mediu atât de greu accesibil cum e cinematografia de lung metraj. Ca să faci un film de lung metraj ai nevoie de multă energie, networking, trebuie să miști zeci de oameni, să cari kilograme de scenografie. Toate astea se fac cu mulți bani. Ori sensibilitatea și banii de multe ori se anulează. Dar în unele cazuri nu. Astea mă fac cel mai curioasă.
Răspunsul pe care l-am luat din podcast: având o relație haotică cu un părinte sărit de pe fix și o relație de atașament sigur cu un părinte pe fix. E incredibilă povestea de viață a lui Taika. Merită ascultată:
Imediat după podcast am dat play la Boy - primul lui film, puternic auto-biografic. O capodoperă. Râzi, plângi, te minunezi și oftezi.
Apoi am văzut Hunt for the Wilder People. Și el foarte frumos.
Legat de situația actuală, dacă încă nu ai văzut, uită-te la Jojo Rabit. Este despre fascism văzut prin ochi de copil.
Doamne-ajută!