Relațiile sunt cel mai greu lucru. Din punct de vedere complexitate, timp și energie angrenate, relațiile inter-umane sunt cuiul lui Pepelea pentru toți oamenii. Nu contează cât de stelari devenim la lucruri și procese, la oameni ne pricepem tot puțin. Bine, mai nou avem de-a face și cu un număr în creștere şi anormal de mare de relații.
Progresul umanității e o problemă de KPI (Key Progress Indicator). Ce măsurăm noi (sistemele umane din care faci parte) acum? Tu, în viața ta, ce KPI ai? E vreunul legat de relațiile cu ceilalți? E vreunul legat de starea ta de bine? Ce unitate de măsură ai pentru acest KPI? Și dacă chiar ai răspuns la întrebările anterioare, sărumâna doamna Esther Perel, apreciez că îmi citiți Newsletterul în română. Mai adaug o întrebare: Cine din viața ta mai are același KPI ca tine?
Ei, uite d-aia suntem triști, singuri și neîmpliniți.
Podcast of the Week
Probabil podcastul săptămânii este live-ul lui Brené Brown cu Esther Perrel, sfânta noastră protectoare cu accent franțuzesc, salvatoarea de căsnicii, legătoarea și dezlegătoarea de cununii.
Brené este super când e singură sau invitată pe la alți podcasteri. She embodies vulnerability, ceea ce ne face bine. E acest cercetător nesigur, sociolog cu probleme în relația de acasă, consumatoare de TikTok-uri, dezlegată la râs, dar și cu insighturi noi, structurate clar, exprimate în punchlines memorabile, susținute de povești interesante.
Când e cu Esther, însă, e ca o școlăriță. Îmi place asta la celebrități - că nu se feresc să cadă în admirația altor oameni. Dar la Brené e puțin ciudat cât de mult se pierde în dinamica asta. Și faptul că uneori se scutură de praf și încearcă să se urce la loc pe piedestal, makes me cringe a little bit.
Dar cine ar putea să nu fie cringe cu Esther?
Femeia e un șuvoi de adevăr, un tezaur universal, o instituție a umanității și în acest episod mai și cântă. Am plâns.
Am avut o perioadă în care i-am ascultat serialul Where Should We Begin cu sfințenie. Simt că am avut-o ca terapeut. Dacă ești într-o relație sau vrei să fii, nu cred că există o resursă mai bună cu care să lucrezi la această relație. Cred că dacă și o masă critică de bărbați ar asculta Where Should We Begin n-ar mai fi războaie în lume.
Revenind la episod, Brené a început o serie de interviuri super relevantă pentru realitățile noastre - Living Beyond Human Scale - în care discută cu diverși experți despre consecințele psiho-socio pe care le au globalizarea, internetul și toate lucrurile extraordinare, care în numele confortului ne obligă să trăim la viteze, temperaturi, presiuni beyond human scale.
Câteva idei din interviu:
Intimitatea Artificială - Esther a lovit magistral din prima. Doar când auzi expresia știi că te interesează și că e despre tine. Femeia aia ne cunoaște pe toți!
Artificial Intimacy is all the pseudo experiences that we have. Distant, contactless relationships that are polished. IRL is messy, with friction and tensions. It is real. And we cannot handle it any more. Modern loneliness masks as hyper connectivity. You can have 1000 friends but nobody to feed your cat or take you to the hospital.
Our real social life is atrophied by the online posibilites.
Burden of the Self - Communities are gone. We do to much of the suffering alone.
Ambiguous Loss/Grieving - termen împrumutat de la Pauline Boss care l-a folosit ca să descrie ce simți când cineva e prezent fizic, dar nu și emoțional sau psihologic (de exemplu cineva bolnav de Alzheimer). Esther zice însă că acum simțim asta mult mai des, când avem de-a face cu oameni deconectați, în capul lor. Când vorbești cu un prieten/o prietenă și el/ea nu răspunde la ce ai spus, ci începe un alt fir de conversație, despre el/ea.
Can we have experiences off the record? Without taking a photo or a video?
The psychologisation of our society - transforming normal human response to normal human behaviour into issues that need to be addressed in therapy (foarte interesant, mi-ar fi plăcut să dezvolte mai mult). Mantra lui Esther: Some problems are not problems to solve, but paradoxes to manage.
Aici minunea:
The Talented Mr. Huberman
Tot din lumea podcasturilor, aproape la polul fix opus, tot săptămâna asta, are loc cancelarea lui Huberman.
De unde aflăm că Andy ținea în șah 6 femei de ani de zile, dintre care una era la al patrulea tratament FIV (fertilizare in vitro) ca să facă embrioni împreună (Atenție! Doar embrioni - PR-ul lui Huberman a ținut să clarifice că nu vorbiseră să facă și copii. Doar embrioni.)
Femeile astea nu știau una de alta. Nu era openly poliamoros. Doar narcisist mincinos. Dar nu numai asta! Omul meu nici măcar nu era cercetător. Locuia la 500 de km de celebrul HubermanLab, unde câțiva post doctoranzi chinuiau șoricei nesupravegheați.
De unde reiese că Andrew nu era altceva decât ceea ce era foarte clar că e - un podcaster bucuros că prins și el un val și că a devenit celebru și bogat.
Băi, nu mă miră deloc. I never liked him. Și am și dovezi. Acest episod în care am conspectat Dopamina de la el, unde l-am și roastuit puțin. Nu am fost niciodată team Huberman. De ce nu-mi plăcea:
felul în care vorbea - reținut, robotic, controlat
tonele de reclame pe care și le citea singur
cât vorbea despre el - ăsta a fost cel mai mare red flag - am ascultat interviul cu el în vizită la Rick Rubin și a vorbit nuuuuumai despre el. Nu despre aria lui de expertiză, cum fac alți invitați. Nuuumai despre tumulturile lui. Bine, de fapt a vorbit fix despre aria lui de expertiză - el însuși.
protocoale vieții - prea multe pastiluțe, ore, programe. That is just weird man.
retardul în prezența altor oameni de știință. În general doar repeta ce ziceau ăia. Rar, foarte rar zicea ceva de la el din vreo lecție pe care o conspectase pentru podcast.
poza cu bolovanul - cine știe, știe, cine nu, nu contează.
Când am văzut titlul articolului de cancelling - Andrew Huberman’s Mechanisms of Control. The private and public seductions of the world’s biggest pop neuroscientist - nu mă așteptam să fie atât de juicy ce o să citesc. Nu mă așteptam ca în 2024, după atâta cancelling să îți permiți să o mai arzi așa. A fost bârfa săptămânii pentru mine. Probabil a anului. Las 3 citate din articolul citit de mine (scris de o tipă care îi era fană):
”The problem with a man always working on himself is that he may also be working on you.”
”Optimizers sometimes prefer not to conceive naturally; one can exert more control when procreation involves a lab. Sarah began the first of several rounds of IVF. (A spokesperson for Huberman denies that he and Sarah had decided to have children together, clarifying that they “decided to create embryos by IVF.”)”
”Over the following weeks, Sarah and Alex never stopped texting. “She helped me hold my boundary against him,” says Sarah, “keep him blocked. She said, ‘You need to let go of the idea of him.’” Instead of texting Andrew, Sarah texted Alex. Sometimes they just talked about their days and not about Andrew at all. Sarah still thought beautiful Eve, on the other hand, “might be crazy,” but they talked some more and brought her into the group chat. Soon there were others. There was Mary: a dreamy, charismatic Texan he had been seeing for years. Her friends called Andrew “bread crumbs,” given his tendency to disappear. There was a fifth woman in L.A., funny and fast-talking. Alex had been apprehensive; she felt foolish for believing Andrew’s lies and worried that the other women would seem foolish, therefore compounding her shame. Foolish women were not, however, what she found. Each of the five was assertive and successful and educated and sharp-witted; there had been a type, and they were diverse expressions of that type. “I can’t believe how crazy I thought you were,” Mary told Sarah. No one struck anyone else as a stalker. No one had made up a story about a dead baby or torn out hair with chunks in it. “I haven’t slept with anyone but him for six years,” Sarah told the group. “If it makes you feel any better,” Alex joked, “according to the CDC,” they had all slept with one another.
The women compared time-stamped screenshots of texts and assembled therein an extraordinary record of deception.” Link spre articol
Morala: Dacă cineva te face să te simți ciudat, pay attention. Mai ales la ce face, nu la ce zice. Și mai ales, las-o mai moale cu așteptările și cu portretele imaginare pe care le faci celor de lângă tine. Are mare legătură cu prima parte a episodului de azi.
Nu vreau să știu ce e în sufletu’ lui Paul Olteanu! Uoooof!
De Încheiere
Nu pot să te las așa cu gura căscată după vestea cu Huberman. Vreau doar să îți reamintesc că florile sunt organele reproductive ale plantelor. Uită-te în jur și bucură-te de marea de tree cocks and pussies ca să uiți că trăim într-o lume cu Artificial Intimacy.
Love, Laura